„Dupa fericitul Augustin, crestinii, care traiesc in virtutea iubirii, sunt oameni ceresti, oamenii care formeaza imparatia, cetatea lui Dumnezeu, iar oamenii care traiesc in iubirea de sine sunt oameni pamantesti care formeaza imparatia pamantului, lumea.

Dupa cum e omul ceresc sau pamantesc, se lupta in el cele doua iubiri potrivnice, iubirea lui Dumnezeu cu iubirea de sine. Cu cat iubirea de Dumnezeu creste, iubirea de sine scade. Amandoua sunt ca bratele unui cantar : cand unul se ridica,celalalt coboara; cand iubirea lui Dumnezeu creste,iubirea de sine impreuna cu poftele ei descreste.”

Extrasul din scrierile Fericitului Augustin le-am gasit in volumulIII a lucrarii „Spre Tabor” scrisa de parintele martir Ilarion Felea. Am gasit cele doua expresii : crestini ceresti si oameni pamantesti, merge si un cuvant si altul (ma refer la oameni sau crestini) caci Fericitul Augustin ca si parintele Felea se refera la acei oameni care l-au cuoscut pe Dumnezeu in viata lor dar sunt ezitanti, mai bine zis inconstanti in atitudine.

Ne punem intrebarea sau ar fi foarte indicat sa ne-o punem:

Unde sunt eu, in care categorie ma numar: intre crestinii ceresti sau intre cei pamantesti? Iar raspunsul pe care ni-l dam bine ar fi sa fie sincer. Daca pana acum am trait o viata egoista cu prea putina dragoste sau atentie fata de Dumnezeu si cele sfinte, stim ce avem de facut, nu este asa?

A mea umila parere este ca multi dintre noi schimbam statutul crestinesc dupa circumstante si de conjunctura. Inclinam cand spre cele ceresti cand spre cele pamantesti si atunci vointa este aceea care ne poate ajuta. Viata este o lupta, cum spune un mare poet ardelean, ne-am lovit cu capul de cele bune ca si de cele rele, cu totii. Si se mai pune o intrebare : am vointa destul de tare ca sa urmez calea buna aratata de Hristos Domnul chiar in fiecare zi? Cand dovedim semne de slabiciune ce facem? Ne rugam intens si foarte des. Cerem ajutorul care va veni si vom fi mult mai feriti de a cadea in ispitelecare ne inconjoara. Cred ca am mai afirmat acest aspect: de multe ori si parca tot mai des ma adresez Domnului pe parcursul unei zile. Este un lucru bun, caci ajuuta dar arata ca am mult de lucrat cu mine insami ca sa ma asigur ca ma incadrez tot mai des in categoria de „crestin ceresc”

Cristina David