De ce se urăsc oamenii? E atâta necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea. De ce se chinuiesc oamenii unii pe alţii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii.

E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică, încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat. Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni, ca şi între popoare, calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc. Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nicio deosebire faţă de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii.

De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.

Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Predania

„De ce?” Intrebarea repetata arata ca este vorba de o intrebare retorica , deci la care nu asteaptam nici un raspuns. Ea doar subliniaza , accentueaza ideile evidente exprimate de autor. „De ce-urile” exprima atitudinea lui Ernest Bernea referitor la problemele in cauza. Care au fost si sunt si vor continua a fi in lumea asta atata timp cat omul nu il mai are pe Dumnezeu ca punct de reper si sprijin. Ajungem la o trista concluzie, aceea ca sacrificiul facut de Fiul Omului nu a avut rezultatul dorit pentru ca omul , ca si Adam, a continuat sa faca exact ce a vrut el , nu a urmat poruncile a caror ascultare este mantuitoare de suflet. Continuam sa ne intrebam: „DE CE?”

Oare DE CE raul isi spune cuvantul mai puternic decat Binele? Starea mea de spirit care imi creeaza un disconfort insuportabil in suflet ma face sa ma intreb la infinit…dar mai este starnita in mine dorinta sa merg in continuare cu Doamne si sa imi exersez rabdarea, vointa, iubirea si sa-mi intaresc rugaciunile , sa ma intaresc in a face voia Lui. Atat macar sper si cred ca pot face, asa doresc sa facem cat mai multi. Sufletul este mult prea pretios ca sa-l ucidem, este particica sfanta din noi, merita sa luptam chiar daca lupta cu noi insine este cea mai GREA lupta din lumea asta a noastra. Mantuirea sufletului nu o obtinem de unii singuri, iar iubindu-i si intelegandu-i pe ceilalti chiar daca…ne mai necajim reciproc, dovedim ca il iubim pe Dumnezeu.

Dar si pace de la Hristos Domnul! Sa va bucurati de frumosul pe care il vedeti in jurul vostru! Dumnezeu ni l-a daruit din abundenta.

Cristina David