Parintele Teofil Paraian, indragitul nostru duhovnic de la Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – supranumit „duhovnicul bucuriei” – ne spune ca in Antologia Sanscrită este scris:

„Mânia în oamenii cei buni se naşte moartă, se topeşte. În cei cuminţi un ceas trăieşte. În semidoct trăieşte lung: cinci ani în proştii cei din gloată, iar în mişei viaţa toată”.

Este o vorba cu sens, consider. In acelasi context parintele spune ca mania este un sentiment rusinos, iar expresia folosita in vremea noastra „este nervos”, nu poate fi si nu este o scuza sau un eufemism pentru rautate si mandrie.

Sfantul Ioan Gura de Aur , tin minte ca atragea atentia ca mania daca trece repede, scade pacatul in ochii Domnului, asadar ea nu trebuie sa dureze . O numea „iutime”.

„Iar dacă eşti mânios din fire şi nu poţi să te abţii, măcar nu lăsa ca mânia să pună stăpânire pe tine pentru multă vreme. Alung-o departe cât mai repede. Soarele să nu apună peste mânia voastră (Efes. 4, 26). Trebuie să avem mare grijă cu această patimă, căci ea distrus familii, a stricat prietenii şi a pricinuit nenumărate nenorociri.„

Patimile acestea legate una de cealalta fac mult rau si provoaca multe neajunsuri omului, in familii si in societate. Blandetea si indelunga rabdare daca sunt educate suficient de mult, ajuta cu siguranta la diminuarea pornirilor manioase. Sa ne amintim ce ne invata parintele Cleopa, alt mare duhovnic roman: „Rabdare, rabdare…rabdare si iar rabdare” , explicandu-ne ca rabdarea este baza multor alte virtuti duhovnicesti. Nu este tarziu niciodata sa „punem inceput bun” tot dansul ne incuraja. Fiecare zi este o noua sansa!

Binecuvantare si bucurie intru Domnul!

Cristina David