Intr-o vreme ca aceasta pe care o parcurgem in particular in ultimele patru-cinci luni, consider cartea Eclesiastul” a fi cea mai in ton, din intreaga Sf Scriptura, cu trairile noastre, cel putin a mea. In Eclesiast gasim teme fundamentale din teologie : revelarea, inchinarea, moartea si judecata. Cateodata nu ma pot opri sa nu imi aduc aminte de anumite pasaje sau sa deschid Biblia special sa le recitesc. Momente pesimiste, fara indoiala.

„Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!“, de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră. (Eclesiastul 1:9-10). Si aflu cat de adevarat este amintindu-mi de istoria omenirii.

Insa nu ne oprim in acest punct. Nu ne resemnam, cautam, incercam sa facem ce ni s-a aratat de catre Mantuitorul, ca sa fie bine.

Cei care cred in Dumnezeu si se bazeaza pe purtarea Lui de grija, nu au motiv sa devina pesimisti, ei se supun voii Lui, in problemele vietii si dintr-odata simt ca parca scapa de o mare greutate care le apasa mintea si inima. Toate sunt posibile celui care crede – parafrazez cuvintele devenite convingere pentru Sf Apostol Pavel, cel care inainte de revelare era un crunt prigonitor al ucenicilor Lui.

„Intră în tine însuţi şi priveşte chipul gândurilor tale. Cercetează-ţi înclinările şi dispoziţiile: sunt ele, oare, aşa cum le cer de la tine Domnul şi Evanghelia?” Sfantul Teofan Zăvorâtul atrage atentia celor care tind sa uite incurajarile primite prin credinta in puterea infinita a Domnului.

Iar parintele Steinhardt, Monahul de la Rohia, pe cre nu preget sa-l citez de cate ori este cazul, considera ca pacea si linistea sunt bunul cel mai de bret pentru noi, sunt cea mai mare bucurie care ne poate fi data aici prin ascultarea poruncilor , prin pocainta si multa rugaciune.

O dimineata cu bucurie si pace, zi mult binecuvantata!

Cristina David