Din Edictul imperial bizantin din 1297, dat de imparatul Andronic II Paleologul, de proclamare a lunii august drept Luna Maicii Domnului: „Acum este o impreuna-praznuire a celor ceresti si a celor pamantesti. Acum ingerii, pogorand din cer, se amesteca cu noi, oamenii. […] Acum Insusi Dumnezeu vine de o cheama pe Maica Lui si, primind in sanurile Sale preasfantul ei suflet, il urca la ceruri in alai de ingeri care plinesc lauda lui. Acum Fecioara, chiar daca se muta cu trupul de aici, nu se departeaza de la noi, ci, veghind dintru cele de sus, cata la noi in veac. […] Deci cuvine-se ca praznicul Adormirii ei sa fie praznuit nu doar o singura zi, ci, luand inceput o data cu luna, sa o strabata intreaga si sa se incheie o data cu ea”. (sursa : crestinortodox.ro)

Redau in continuare un fragment din lucrarea Viata Maicii Domnului scrisa de Sfantul Maxim Marturisitorul, in legatura cu ziua de astazi, preziua Praznicului Imparatesc.

„Nu faceți din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleți-vă de bucurie și mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruiește tuturor ființă și viață.”
„Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”.
„Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, și cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul sau, s-a suit degrab’ în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Și s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, și au dat cinstea și închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca și cum ar fi fost niște slugi însuflețite.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul ~
„Viața Maicii Domnului.”

Cristina David