Inaltarea Sfintei Cruci este cea mai veche si mai importanta dintre sarbatorile ortodoxe inchinate cinstirii Sfintei Cruci. In aceasta zi sarbatorim de fapt amintirea a doua evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci: Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335; Aducerea sau intoarcerea Sfintei Cruci de la persii pagani, la anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci)din Ierusalim.

Cu nădejdea în mila lui Dumnezeu, Care nu ne lasă pe niciunul dintre noi, cu ochii inimii aţintiţi asupra Crucii Lui şi asupra puterii Lui, să ne ducem şi noi, fiecare, crucea pe care o avem, mai uşoară sau mai grea, aşa cum ne-a dat-o Dumnezeu ştiind puterile noastre, să nu cârtim, sau, dacă am cârtit, să ne pară rău că am făcut-o, să ne apropiem de El şi, astfel ducând-o, să avem încredere şi nădejde că vom intra şi în Împărăţia Lui, unde Îl vom slăvi împreună cu toţi sfinţii, în veci. Amin”.
Pentru mine, aceasta sarbatoare semnifica si un aspect important deosebit in viata personala. Am simtit si experimentat atunci, felul in care Dumnezeu lucreaza in viata noastra, nevazut, nestiut si neauzit de cele mai multe ori si ii raman Domului indatorata dincolo de puterea cuvintelor . Dar si pentru alte lucrari „neasteptate” si minunate care s-au petrecut pana acum. Multumirea cea mai mare stiu bine ca ar fi sa pun inceput bun in viata mea de suflet, duhovniceasca, fara ca sa fac pasi inapoi. In alte cuvinte, purtarea crucii date mie, cu demnitate absoluta!
Sa ne ajute Dumnezeu la implinirea acestei asteptari a Lui de la noi! Singuri, nu este posibil sa reusim, asta stim.
intre surse : crestinortodox.ro si fragment de predica de la Manastirea Putna
Cristina David