Sfantul Serafim de Sarov a fost un om cu viata sfanta , indumnezeita, care s-a luptat in fiecare zi sa inlature din comportamentul sau acele aspecte care fac rau sufletului si nevoii lui de purificare , care pot intina viata.

Privind raportul dintre om si Dumnezeu, sunt doua pozitii distincte: ascultarea poruncilor, prin nevointe sporite si intarirea vointei proprii, prin rugaciune : diametral opusa este atitudinea de nepasare, neglijenta si lipsa de vointa in a face lucrurile pe placul Domnului, urmandu-I invataturilor care urmarsc binele nostru, atingerea unui mod de a trai ca un adevarat Om. Pentru oamenii cu puterea duhovniceasca slabita si inconstanta, vointa de a lupta cu raul si ispita este nevoie de sprijinul si ajutorul lui Dumnezeu. Sfantul Serafim era perfect constient de acest lucru si intreaga lui viata a urmarit sa se autoanalizeze ca sa ajunga sa se cunoasca bine spre a nu ajunge sa cedeze greutatilor aflate ca obstacole in fata impliniri binelui in fata lui Dumnezesc. Acest mare adevar il arata ucenicilor sai si credinciosilor veniti la el pentru sfat, ii intarea in a lua hotararea cea buna si a se tine de ea. Sa nu cedeze sub nici un motiv. In acelasi timp ii sfatuia sa nu se judece aspru tocmai pentru a nu deznadajdui si astfel sa cedeze in lupta cu raul. Dar…sa ia aminte la sinele lor!

„Să fii îngăduitor cu sinele tău. Să nu-i ceri mai mult decât poate. Să rabzi slăbiciunile tale, așa cum răbdăm slăbiciunile aproapelui nostru. Dar să nu te cuprindă moleșeala, ci să te îndrepți mereu spre mai bine.
Să fim cu luare aminte la sinele nostru, după cuvântul lui Isaac Sirul: ”Trebuie să ne trăim viața ca și când ne-am afla pe o balanță”. (Sfântul Serafim de Sarov)

Sa ne ajute Dumnezeu sa punem inceput bun macar de aici inainte !

Cristina David