„Egoismul îi face pe oameni netransparenţi între ei, face lumea un zid opac între ei şi Dumnezeu.”

Despre egoismul omenesc scria si Sfantul Maxim Marturisitorul, atragand atentia ca ” „Cine posedă egoismul posedă toate patimile”, adaugand ca daca ne iubim pe noi insine din cale afara , nu putem fi iubitori se de Dumnezeu.

Am aflat din lecturile scrierilor Sfintilor parinti , care marturiseau si sfatuiau pe ceilalti din propria exerienta, ca nu ne putem mantui de unii singuri, individual. Ca sa ne putem mantui sufletul este nevoie de a-i atrage si pe altii la noi si de a lucra duhovniceste impreuna. Iubirea dintre oameni deci absenta egoismului este una din garantiile mantuirii sufletesti. Cand ne rugam, sa ii avem si pe ceilalti in rugaciunile noastre.

Să ne rugam pentru Biserică, pentru lume, pentru toţi. Biserica suntem noi iar capul Bisericii este Hristos. Credinţa noastră această măreţie are, că uneşte lumea în gând, în cuget. Puterea rugăciunii este mare, foarte mare, mai ales atunci când se face de către mulţi. Mantuitorul nostru ne-a spus ca acolo unde sunt doi in rugaciune se afla si El intre ei.

„Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Sf Evanghelie dupa Matei 18:20)

Cea mai grea boala sufleteasca este iubirea de sine, avem mereu in mintea noastra ideea ca suntem cineva prin noi insine. Cata vreme nu intelegem ca doar cu ajutorul si sprijinul lui Dumnezeu putem fi intr-adevar „cineva”, nu vom primi in suflet darurile Duhului Sfant despre care ne vorbeste Sfantul Apostol Pavel intr-una din epistolele sale. Minunate virtuti prin care ne apropiem mai mult , incet dar sigur de Dumnezeu. Scopul nostru , al crestinilor.

„Prin darul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt” ; „nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte întru mine”

O zi cu lumina si multa rugaciune pentru noi si pentru ceilalti!

Cristina David