„Adevărata fericire presupune să te bucuri de clipa prezentă fără să fii nerăbdător cu privire la viitor și fără să fii afectat de speranță sau frică. Aceasta înseamnă să fii mulțumit cu ceea ce ai, cu ceea ce este strict necesar, fără să dorești nimic mai mult decât atât. Cea mai mare binecuvântare se află în interiorul tău și la îndemâna ta. Un om înțelept rămâne satisfăcut cu ceea ce are, indiferent dacă este mult sau puțin, fără a râvni la ceea ce nu posedă.” ― Seneca

Un filosof intelept, acest Seneca, Iisus Hristos de l-ar fi intalnit (ipotetic) i-ar fi apreciat spusele care proclama importanta masurii in toate.

Din punct de vedere material, al omului care poseda bunuri mai multe, mai putine, sa fie multumit cu ceea ce are la un moment dat -ca-i mult sau ca-i putin, este o atitudine ideala aducatoare de un anume fel de liniste asigurata de lipsa de excese in dorinte si acumulari de tot felul. Seneca nu atinge problema sufletului insa, caci prin sufletul sau, omul increzator in Dumnezeu, ascultandu-i invataturile, doreste sa se apropie cat mai mult de perfectiunea pe care nu o va atinge probabil niciodata in viata, dar macar se va apropia cat de cat de desavarsire. Dorinta, sprijinita de vointa, de a capata acea pace promisa de Iisus, cea care depaseste orice intelegere, il face pe credincios sa incerce tot mai mullt si mai mult sa-si curete sufletul, sa-l albeasca, sa se elibereze de pacate . De aceea el nu este niciodata satisfacut cu progresul si inaintarea pe calea cea buna, stiind ca este departe de a fi perfect in viata duhovniceasca.

In fiecare zi avem sansa sa ne straduim „sa punem inceput bun” drumului nostru spre implinire , spre imbogatire sufleteasca!

Cristina David