Parintele Savatie Bastovoi ne vorbeste intr-un articol despre om si multiplele lui manifestari (fete), de aici greutatea ce o intampinam in a ne cunoaste pe noi insine, dar si pe altii. In sprijinul celor afirmate, dansul aduce argumente din propriile trairi si observatii de viata.

„Apostolul Pavel a spus că nimeni nu știe ce este în sufletul omului, decît numai Dumnezeu și omul însuși. Dar uneori se întîmplă că nici noi înșine nu mai știm ce e în sufletul nostru. Oamenii au atîtea fețe încît nu îți poți da seama care e cea adevărată. Poate că cea care persistă cel mai mult? Ne supărăm, ne bucurăm, sîntem zgîrciți, iar alteori darnici, uneori prea aspri, alteori ușuratici. Puțini sînt oamenii constanți, fie în rău, fie în bine. Și eu am atîtea fețe și în toate mă regăsesc atît de mult încît nici nu mai știu care mă reprezintă cel mai bine, cu alte cuvinte, cu care dintre toate aceste fețe voi merge la judecată? Iar acest cameleonism nesuferit și pentru mine și pentru cei din jur l-am moștenit de la tatăl meu. Acest amestec de rău și bine este fără îndoială o boală care, atunci cînd nu-L ai pe Dumnezeu, poate motiva cele mai nesăbuite fapte.”

Chiar zilele trecute m-am gandit la aspectul inconstantei comportamentului nostru si a gandirii noastre. Trecusem in mod repetat si deranjant prin cateva exemple de inconstanta. Consider ca trasatura asta de care suferim cu totii, consider si eu, ii face pe oameni netransparenti unul fata de altul si in egala masura (aici imi vin in minte niste cuvinte intelepte ale lui Dumitru Staniloae) ridica in lume un zid intre oameni si Dumnezeu. Sporeste nesiguranta si neincrederea intre semeni si noi insine. Si imi mai aduc aminte de dictonul stravechi „Fii tu insuti” precum si invatatura „Cunoaste-te pe tine insuti” caci ambele converg inspre aceeasi problema spinoasa. Ma trezesc adesea la o noua zi cu intrebarea: „Oare cum va fi astazi?…Cum voi fi eu?” Sunt obisnuita sa ma rog sa fiu ajutata de Dumnezeu in toate cele ce vor urma sa se petreaca , dar ajutorul lui depinde mult de modul in care ma rog, acest subiect l-am mai abordat in alte postari.

In noi lupta duhovniceasca nu trebuie sa inceteze, oricat de obositi, sau ocupati am fi. Stradania de a fi constanti in sensul bun a tot ceea ce facem, va da roade si noi vom primi har si dar de Sus.

Parintele Porfirie avea o istorioara cu privire la aceasta dificila lupta din viata noastra sufleteasca.

” Ce este lupta duhovniceasca? Iata, sufletul este o gradina impartita in doua.
Intr-o jumatate sunt saditi spini iar in cealalta jumatate flori. Si avem o instalatie de apa cu doua robinete si doua mici canale. Unul indreapta apa spre spini, iar celalalt spre flori. De fiecare data putem deschide doar un robinet, las neudati spinii si se ofilesc, ud florile si acestea infloresc. „

Un weekend binecuvantat cu frumusete in suflet !

Cristina David