Ma scol dimineata cu voie buna si dispozitia de a face lucruri deosebite, mai aparte, cu dorinta de a simti pe viu ca noua zi primita in dar va fi cu folos traita. Vestile pe FB, in mail, la telefon, sunt bune, promitatoare. Ideile pentru o postare buna imi vin ca si cum ar fi dictate de cineva, recunosc in asta inspiratia divina pentru ca astazi nu am uitat sa ma rog dimineata devreme, cu multa incredere si in putine cuvinte, (incepand prin a da multumire), ca Dumnezeu sa-mi indrepte pasii, sa-mi lumineze mintea ca sa fiu de ajutor altora si sa fac , sa spun, si sa gandesc doar lucruri placute. Este atata bucurie in a face pe cineva (ruda, prieten, necuoscut) fericit si bucuros prin cateva cuvinte bune sau un gest prietenesc. Desigur intelegeti cele ce spun, ati simtit la fel, mai bine zis.

Din nefericire nu toate zilele decurg astfel si lucrul acesta imi aduce o mare nemultumire la sfarsitul zilei sau pe parcursul ei. Ma simt sufleteste frustrata. Chiar cand nu sunt eu cauza unei neintelegeri sau incident neplacut, prin ricoseu ma atinge. Ma intelegeti si de data asta la ce ma refer.

Ma gandeam la un moment dat sa tin un calendar pe zile, unde sa notez cu totala sinceritate zilele ideale, pe cele „normale’ si pe cele rele. Ca sa stiu unde ma aflu, duhovniceste , sa fiu stimulata rugandu-ma Domnului ca sa-mi intareasca vointa. Sa fiu mai cu luare aminte la tot ce fac si cum fac.

Pe moment acum, scriind, mi-a venit in minte un citat despre vointa, citit de mine cu putin timp in urma :

Sanatosi sa fim, cu ajutorul Domnului, multe implinim!

Cristina David