„Singurele lucruri pe care le iei cu tine când părăsești această lume sunt doar cele pe care le-ai împachetat cu timpul în sufletul tău…

Ce ai împachetat astăzi în sufletul tău? Un zâmbet, o îmbrățișare, o rugăciune? „

(parintele Hrisostom Filipescu)

Din lecturile noastre pe alte bloguri, si in general online, gasim o sumedenie de sfaturi, sugestii, invataturi, care (chiar citatele scurte dar cuprinzatoare) ne pun in tema cu cate o problema care poate ca ne preocupa sau ne-a preocupat candva. Nu toate sunt apreciate (vorbesc in numele meu) sau intelese (poate) pe moment, insa doresc sa va spun ca destul de multe imi atrag atentia la lucruri pe care bine ar fi sa le fac in mod obisnuit, normal , zilnic poate.

Parerea mea (o simpla parere) este ca aceste sugestii si invataturi care sunt sfaturi sau constatari de la oameni intelepti care au trait personal ceea ce ne recomanda sau sugereaza nu ar trebui citite pe fuga si uitate apoi in momentul urmator. Ci aprofundate prin recitire (vorbesc din eperienta proprie) si insusite in masura in care sunt folositoare noua dar si altora. Insusirea in mod practic a acestor recomandari/sfaturi, acest lucru duce adeseori la schimbri spre bine in viata noastra, in noi insine.

Sfanta Scriptura, in primul rand, cuprinde invtamintele de baza pentru comportamentul unui crestin, Citite si recitite de mai multe ori vor avea un impact asupra celui care persevereaza si poate, prin har dumnezeiesc, vor fi insusite. Nu deodata, nu toate in acelasi timp, dar treptat.

Suntem indemnati sa intelegem anumite lucruri esentiale (prin pilde) si ni se comunica in mod direct morala invataturii crestine, in discursurile Mantuitorului tinute pentru cei care aveau urechi de auzit si ochi de vazut. El venise pe pamant pentru mantuirea celor cu probleme , cu pacate , cu suflete sau trupuri bolnave. Nu toti au inteles, insa.

Tot ce am strans in cufarul sufletului in viata de aici, calatoreste cu noi la marea trecere, restul ramane in urma noastra ca si cum n-a existat vreodata.

Sa nu ezitam, sa nu ne ferim, sa nu ne lenevim ci sa avem cat mai des un zambet pentru ceilalti, sa imbratism pe cei dragi ca sa le dovedim ca tinem la ei mult. Imbratisarea poate fi si virtuala, atunci cand aratam milostenie caci aducem bucurie cuiva. Mai ales sa nu uitam rugaciunea cea de toate ziele care poate fi rostita in tot momentul. Tare multe momente cer rugaciuni catre Domnul, pentru noi si pentru altii. Dumnezeu este pregatit, asteapta sa comunicam cu El.

Cristina David