„Rugăciunea ta rămâne neauzită când o acoperă strigătul celui năpăstuit de tine.”

Pornind de la citatul Sfantului Ioan Gura de Aur intelegem ca pentru a putea comunica cu Dumnezeu, pentru ca rugaciunea noastra sa fie auzita sus in Ceruri, inima si sufletul nostru trebuie sa fie curate, nepatate de resentimente, ranchiuni si de refuzul de a ierta. Ca sa inaintam in relatia noastra cu Dumnezeu este bine sa constientizam acest lucru si sa ne aducem aminte mereu de aceasta realitate duhovniceasca.

Putem noi sa ne rugam pentru iertarea greselilor si pacatelor noastre cand ne aflam in relatii incordate cu un semen de-al nostru? Cand sufletul ne este apasat si intunecat de neintelegeri si certuri?

Iertarea este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ni le putem face și ne ajută să trăim in prezent și nu în trecut. Când vorbim de iertare ne gândim la iertarea acelor ce ne-au greșit sau la iertarea de care avem nevoie de la cei cărora le-am greșit cu gândul, cu vorba, cu fapta. Dar, la fel de important este să ne iertăm pe noi înșine, care este un alt aspect important al lucrului cu tine. Iertarea ne impaca cu noi insine, cu cei care ne-au gresit si cu Dumnezeu. Sa fie pace in cer si bunavoire pe pamant, pentru asta a venit si S-a sacrificat Mantuitorul. Iar neacordarea iertarii este unul din motivele pentru care Dumnezeu „nu ne aude” ruga. Pasaje numeroase din Sfanta Scriptura fac referire la acest lucru.

Ne putem ruga cu indrazneala si credinta ca rugaciunea ne va fi auzita atunci cand suntem in pace cu toata lumea. Iertarea este si o forma de terapie, am constatat de nenumarate ori. Iar bucuria care se naste in noi din iertarea daruita este o forma de iubire. Este o tainica relatie intre aceste sentimente divine. Iubirea si iertarea merg tinandu-se de mana. Dumnezeu ne iubeste si El vrea sa ne ierte, ne vrea binele tot timpul, mai ales cand noi nu stim cum sa-l obtinem si sa-l pastram.

Cristina David