In ziua a 4 a a lunii decembrie a fiecarui an il sarbatorim pe Sfantul Cuvios Ioan Damaschin, un sfant cu har si daruri multe primite de la Dumnezeu precum si cu o viata duhovniceasca pe potriva.

Orice pelerin (barbat) care ajunge în Mănăstirea „Sfântul Sava cel Sfinţit” merge să se închine si sa se roage în paraclisul închinat Sfântului Ioan Botezătorul, unde se află peştera şi mormântul Sfântului Ioan Damaschin. Cand am fost in pelerinaj in Tara Sfanta am vizitat Manastirea „Sfantul Sava cel Sfintit” si tin minte cum noi, „hagitele”, am stat pe o culme a dealului de pe care se coboara in manastire, asteptandu-i pe barbatii din grup sa ni se alature, ei avand permisiunea sa intre in sfantul locas.

Sfântul Ioan Damaschin, cunoscut ca mare imnograf şi apărător al sfintelor icoane, trăitor în veacul al VII-lea, s-a nevoit în Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, unde a fost tuns în monahism. O mare parte din viaţa sa monahală şi-a petrecut-o într-o mică peşteră din mănăstire.

Fiind ucenic al unui părinte simplu şi foarte aspru, Sfântul Ioan a săvârşit foarte multă nevoinţă şi ascultare în mănăstire. Bătrânul l-a învăţat cum să-şi trăiască viaţa după Dumnezeu şi i-a interzis să scrie sau să spună cuvinte frumoase, pentru a dovedi lepădarea sa de toate cele lumeşti.

Printr-o vedenie dumnezeiască, Maica Domnului s-a arătat o dată părintelui său duhovnicesc, poruncindu-i să îl lase pe monahul Ioan să scrie pentru folosul Bisericii lui Hristos. Şi, de atunci, Ioan a vieţuit în cinstita obşte, scriind cărţi şi compunând imnuri de laudă către Dumnezeu şi către sfinţi.

sursa – partial – doxologia.ro

Cristina David