Parcurgand viata care ne-a fost daruita aici pe pamant, ne intalnim cu bune si cu rele, ne bucuram, ne resemnam sau ne suparam, fiecare reactioneaza dupa firea sa, dupa educatia primita acasa, dupa credinta pe care o are sau nu o are. Dumnezeu ne este aproape in orice situatie, dorind ca noi sa rezonam cu dragostea si bunatatea lui. Dar nu toti facem asta. Ajungand in cele din urma la capatul incercarii, inapoi la lumina, unii dintre noi realizeaza ca ceva s-a schimbat , ca persoana sa este mai rabdatoare, mai intelegatoare cu ceilalti si mai doritoare sa ierte greseli , comportamente neplacute din partea semenilor. S-a luminat inaintea noastra un drum mai pasnic pe care avem posibilitatea sa inaintam sub ocrotirea si indrumarea Domnului care ne-a readus la viata normala dupa o incercare grea. Privim toate lucrurile mai optimist si cu incredere. Sa-l laudam si sa-i multumim.

Mi-au placut foarte mult cuvintele parintelui Hrisostom Filipescu care vorbeste despre intelepciunea celui care se intoarce la Dumnezeu cu credinta puternica si cu speranta, in comparatie cu cei care se inchid in sine si se incred in propria putere. Ne incurajeaza si ne este un viu exemplu.

„În drumul vieţii nu e greu să treci prin ceva, greu e să-ţi revii la loc. Ori te întorci către tine şi nu mai ieşi, ori te întorci spre Dumnezeu cu toată fiinţa ta. Ne îndreptăm către lucruri pe care nu le credeam înainte importante. Ne decantăm. Ne înconjurăm de lucruri mult mai curate, mai luminoase, mai frumoase. Perioade şi perioade. Vibrăm într-un anume fel unii cu alţii. Luăm partea bună din lucruri, din situaţii. Găsim resurse să ne adaptăm. E o lecţie ce trebuie să o învăţ şi merg mai departe cu credinţă. Apanajul inteligenţei. Natura îşi cere drepturile.” (Parintele Hrisostom Filipescu)

Cristina David