Circula pe internet o poveste foarte frumoasa care ne merge la suflet: „Povestea celor patru lumanari”. Ea este postata si repostata in special in Postul Mare in apropierea Invierii Domnului, dar continutul ei duhovnicesc este valabil oricand, nu numai in perioadele posturilor de peste anul bisericesc. Ea subliniaza, readucand in mintea noastra un mare adevar.

Redau pilda cum am regasit-o pe site-ul „Ganduri din Ierusalim” pe care din cand in cand il vizitez.

„Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus:

-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor.
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard. Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor. O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga. -Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse! Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:

-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.”

In limba noastra, dar stiu ca si la alte popoare exista zicala „Speranta moare ultima”, la care am gasit o completare inteligenta „Speranţa moare ultima şi renaşte prima. Speranta , ca toate darurile Duhului Sfant de la Dumnezeu ne vin si cred ca nu gresesc cand spun ca speranta este atat de importanta in viata noastra intrucat este chipul nevazut al lui Dumnezeu. Virtutea ei sustine toate celelalte haruri si daruri.

Sa nu uitam ca speranta noastra ramane Dumnezeu , Lumina lumii si ea nu poate sa dispara pentru ca renaste in inima crestinului reaprizand credinta. Niciodata sa nu ne pierdem credinta! Credem in Dumnezeu ca in unica noastra speranta la iubire, ajutor , intarire si izbavire. Amin

O Duminica binecuvantata cu caldura, pace si speranta in inima voastra!

Cristina David