Cea mai indragita Sarbatoare a anului, Craciunul, bate la usa. Ma intreb daca suntem cu adevarat pregatiti sa intampinam in liniste, impacati cu noi insine si cu Dumnezeu Nasterea Domnului si Mantuitorului nostru. Vorbind despre mine, stiu ca am de lucrat in privinta asta daca vreau sa am pace in suflet si bucurie adevarata in inima cand intampin marea Sarbatoare. Este loc de mai multa credinta, de iubire si speranta in mintea si inima mea.

Cand eram copil, aveam in fata ochilor bradul frmos si cu grija impodobit, se foloseau an de an podoabele pastrate peste an in cutii tinute de pe vremea copilariei mamei, dar in mod special ma atragea ce gaseam sub bradul cu mireasma lui de cetina verde. Vag auzisem povestea despre un Prunc Sfant sosit pe pamant in acea noapte, pruncut infasurat in scutecele si dormind intr-un staul de animale care il inconjurau spre a-i da caldura trupurilor lor…

Mai tarziu, peste ani am inceput sa merg mai des la biserica, sa ascult fragmente din Sfanta Scriptura, unele povestiri nu le intelegeam in intregime dar totusi retineam din ele anumite lucruri…

Trecand timpul, prin lucrarea Domnului, am ajuns ca sa citesc mult mai des capitole din Sfanta Evanghelie, sa le inteleg aproape in totalitate, suficient ca sa imi alcatuiesc un intreg cu sens din continutul lor. Vroiam sa stiu cat mai bine anumite povestiri , parabolele spuse de Mantuitorul nostru cu diferite ocazii celor care il urmau, dornici sa-L cunoasca si sa Il roage sa le rezolve problemele lor. Mult m-au ajutat lecturile din lucrarile Sfintilor Parinti si ale marilor duhovnici romani ai secolului XX.

Au mai trecut ani si a sosit randul meu de a explica unor copii dintr-o tara indepartata sensul acestor minunate pilde si semnificatia Nasterii Domnului in prima noapte de Craciun, (pe langa alte materii de studiu la scoala unde predam).

Am ajuns peste ani sa patrund ceva mai adanc din sensul ortodoxiei pe care niciodata nu am parasit-o pentru alte forme de religie crestina. Stiu ca este necesar sa incerc sa ma cunosc bine pe mine insami pentru a ii intelege si accepta pe ceilalti cu bunele si relele lor. Insa nu este suficient sa stiu, este obligatoriu sa pun in aplicare autoanaliza pentru a-mi recunoaste si admite greselile, cat de des le repet cu intentia foarte serioasa de a face efort mai mare spre a ajunge la eliminarea lor, macar partial. Este un proces lung si de fel usor, firea omeneasca fiind slaba, neajutorata. De fapt este vorba de o lupta continua si indarjita cu ego-ul , cu relele deprinderi si cu vointa slaba din care cauza nu reusesc a fi cu luare aminte atat cat este nevoie. Un lucru mi-a devenit clar : daca nu discern, daca nu sunt cu discernamant cat mai serios in ce fac, cum ma comport , ce gandesc si ce sau cum vorbesc, nu am cum obtine o inaintare cat de mica in viata duhovniceasca. Cheia este sa ajungi sa-ti doresti o viata duhovniceasca, sa simti ca ai nevoie de ea, secretul este sa inveti cum sa manuiesti aceasta cheie.

M-am straduit in perioada postului sa fiu pregatita sufleteste sa intampin Craciunul cu o stare de liniste si pace interioara, pe potriva spiritului marii Sarbatori a Nasterii Domnului. Cat am reusit, nu mai este la aprecierea mea caci ar fi o parere subiectiva…Dar pot spune ca putinul progres facut sa-l pot pastra si dupa Sarbatori , ba chiar spori, cu multa si mare luare aminte sa nu gresesc . Viata noastra este in general, cum spune poetul, o lupta, iar lupta cu raul devine un adevarat razboi duhovnicesc in care fara intarirea si ajutorul lui Dumnezeu stiu ca nu am sansa de izbanda.

Va doresc la toti sa va bucurati de sanatate si de pace in suflet!

Cristina David