„Il iubesc pe Eminescu!” a declarat onestul, cultivatul si inteligentul preot /monah ortodox de la Rohia, parintele Nicolae Steinhardt.
Intre capodoperele Luceafarului distingem doua rugaciuni in versuri inchinate Maicii Domnului la care poetul a avut evlavie mare.
A fost Mihai Eminescu, genialul nostru poet, credincios ? A iubit el Ortodoxia? Un raspuns il avem chiar aici :
„“Iată două mii de ani aproape de când ea au ridicat popoare din întunerec, le- au constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se creşte omenirea. Învăţăturile lui Buddha, viaţa lui Socrat şi principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deşi asemănătoare cu învăţămintele creştinismului, n-au avut atâta influenţă, n-au ridicat atâta pe om ca Evangelia, această simplă şi populară biografie a blândului nazarinean a cărui inimă au fost străpunsă de cele mai mari dureri morale şi fizice, şi nu pentru el, pentru binele şi mântuirea altora. Şi un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie şi dispreţ de semenii lui; şi Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuţii civice a anticităţii. Nu nepăsare, nu despreţ: suferinţa şi amărăciunea întreagă a morţii au pătruns inima mielului simţitor şi, în momentele supreme, au încolţit iubirea în inima lui şi şi-au încheiat viaţa pământească cerând de la Tată-Său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel a se sacrifica pe sine pentru semenii săi, nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civică, ci din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenţei umane, acel sâmbure de adevăr care dizolvă adânca dizarmonie şi asprimea luptei pentru existenţă ce bântuie natura întreagă.” – Integral în Timpul, 12 Aprilie 1881 (http://www.mihai-eminescu.ro/credinta-lui-eminescu)
Dintre multele cuvinte elogioase rostite de marii nostri poeti scriitori si critici la adresa geniului poeziei romanesti ne amintim de o cuvantare a lui Tudor Arghezi din care desprind un scurt pasaj:
„Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal, asta o ştie oricine citeşte.„
Cristina David
Adevărat draga mea ! O zi de mare sărbătoare !
Mulțumesc frumos pentru darurile de azi ! Dumnezeu să-l odihnească în pace !
Te îmbrățișez cu tot dragul ! 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc si eu Ileana pentru cuvintele tale ❤️. Te imbratisez cu mult drag la randul meu!🤗
O saptamana binecuvantata iti doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un articol minunat în armonie cu confesiunea sa din 24 martie 1989(Confesiune făcută cu șase zile înainte de a trece la Domnul – 30 martie 1989):
MĂRTURISIRE
Mi-am pus demult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară?
Iată însă că, pînă la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat cîteva texte despre Eminescu în „Viața Românească”, în „Caiete critice”, în volumul „Escale în timp și spațiu” și „Prin alții spre sine”, în cuvîntul înainte la „Eminescu și abisul ontologic” de Svetlana Paleologu-Matta.
Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej.
Știu bine că am scris copilării și banalități dar cu teamă, dragoste, credință și adînc respect. Așa încît s-ar putea ca păcatul de temeritate și poftă de fală să-mi fie iertat.
Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă. Nu uit, cînd sunt în București, să depun și eu o floare la statuia din fața Ateneului, operă a sculptorului D. Anghel.
Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fără niciun drept. Prin declarație unilaterală de voință, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de nevolnic și neîndeptățit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică poate privi un rege. Tot astfel, fără nicio justificare, iubesc în mod orbitor și total poporul românesc și „fenomenul românesc”.
Și apoi Eminescu, prin fermitate și curăția caracterului, îmi e sprijin de nădejde în credința că poporului român îi e menit a se împărtăși în cultură și în viața spirituală de o soartă cu mutl deasupra mediocrității, acea binecuvîntată soartă în care au crezut Hașdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade și Constantin Noica.
Cît de fericit sunt că mi-ați dat prilejul să-mi mărturisesc dragostea despre Eminescu și fenomenul românesc.
Nicolae Steinhardt (Mănăstirea Rohia)
https://www.activenews.ro/stiri/Nicolae-Steinhardt-despre-Eminescu-154203
Toate cele bune în noul an 2021 !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate cuvinte ale parintelui Steinhardt, de o mare smerenie!Multumesc pentru impartasire!
Un an nou cu multa sanatate si implinir!
ApreciazăApreciază
Un articol bine documentat.🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc pentru vizita, multumesc pentru apreciere! 🙂❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană