Bunul părinte Cleopa zicea : „Spun Sfinţii Părinţi că «împărăteasa faptelor bune este dreapta socoteală». Mulţi s-au aruncat în potopul patimilor ca să scape pe alţii de la moarte şi s-au înecat pentru că n-au avut chibzuinţă şi dreaptă socoteală în viaţă. Toate faptele bune trebuie făcute cu măsură şi dreaptă socoteală, adică să umblăm pe calea împărătească de mijloc, după darul, firea şi puterea fiecăruia, ca să nu cădem într~o parte sau alta, că «extremele sunt ale diavolului», cum spun dumnezeieştii Părinţi”.

Tot din „Patericul romanesc” alcatuit de un alt duhovnic imbunatatit de la Manastirea Sihastria am desprins urmatoarele randuri in care gasim o scurta dar elocventa pilda”

Părintele Cleopa era şi un om al dreptei socoteli. De obicei, nu era pentru o nevoinţă exagerată, deşi sfinţia sa se nevoia mult în taină. Dar totdeauna sfinţii sunt aspri cu ei înșiși şi plini de dragoste faţă de ceilalţi. Uneori spunea că pădurea nu se teme de cel ce ia multe lemne odată şi încarcă prea tare căruţa. Căci ştie că se va strica mai încolo, fiind încărcată prea tare. Pădurea se teme de cel ce ia câte un lemn, câte o mică sarcină. De acela se teme pădurea, că ştie că încet, încet, o taie pe toată.

Dreapta socoteală, o raritate!

O alta pilda care ne da intelegerea comportamentului pe care este intelept a-l urma, conform dreptei socoteli:

După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot și l-a întrebat:

– Părinte, îmi dați binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea și vreau să mă relaxez puțin.

– La ce film vreți să mergeți?

– La o comedie SF.

– Dacă ții mult să mergi, du-te.

Tânărul s-a îndepărtat. Paraclisierul, care în tine­rețea sa fusese frate de mănăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:

– Vai, părinte, cum îl lăsați să își piardă timpul?

– Nu e treaba ta.

– Totuși, nu vă e frică de Dumnezeu?

– Nu ești tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni vine la biserică și e din ce în ce mai râvnitor. Nu trebuie să privească credința ca pe un jug sufocant. Trebuie să urce pe fiecare treaptă, nu poate ajunge direct la capătul drumului. Peste câțiva ani sau poate chiar peste câteva luni poate că va renunța de bună-voie să meargă la astfel de filme.

Se va folosi mai mult dacă va urca pe treapta următoare, la momentul potrivit, nu când îi impun eu.

– Nu vă înțeleg.

– Uite, îți dau un exemplu. Tu asculți la tine acasă muzică religioasă?

– Da, cum să nu. Uneori ascult până suprasolicit casetofonul.

– Aici voiam să ajung. Și atunci, îți mai pui muzică?

– Nu, să nu-l stric.

– Așa e și cu sufletul. Cum să-ți explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dacă îi dai hrană duhovnicească tot timpul, fără să îi dai timp să digere ce mănâncă, face indigestie.

Toate trebuie făcute cu măsură!

sursa : https://ziarullumina.ro/opinii/pilda-zilei/dreapta-socoteala-o-raritate-145569.html

Cristina David