Un sfat parintesc de mult folos pentru viata duhovniceasca a acelui credincios care isi doreste cu adevarat curatirea si albirea sufletului de tot ce inseamna raul adunat in inima sa si pastrat acolo fara ca sa tina cont de consecintele negative care deriva din aceasta atitudine nepasatoare.

Raspunsul parintelui Ioan (viitorul mare Sfant Ioan de Kronstad) unei ucenice ale sale, stareta la o manastire, care isi exprima regretul ca nu mai are timp la dispozitie sa faca privila in intregime:

Maica Taisia: De când sunt stareţă nu mă mai rog atât de mult, Batiuşca. Întreaga zi sunt epuizată de sarcinile şi de grijile cărora mã dedic trup şi suflet; când vine noaptea, mă prăbuşesc în așternut. Nici nu mă trezesc bine dimineaţa că mă aşteaptă deja urgenţele. De îndată ce deschid uşa sunt copleşită, mi-e aproape imposibil să regăsesc rugăciunea.

Părintele Ioan:„Mântuirea și rugãciunea nu constau în vorbe” (Matei 6, 7-8); ele au nevoie de o inimă curată si plină de ardoare. Esenţialul este să stăruieşti cu gândul la Dumnezeu, ceea ce înseamnă să-ţi spui mereu rugăciunea lăuntrică cu cugetul curat. Nici eu nu am timp să îndeplinesc toate rânduielile pravilei, dar oriunde mã duc, pe jos sau cu trăsura fie că stau aşezat sau întins, gândul la Dumnezeu nu mă părăseşte niciodată. Gândul că este mereu alãturi de mine nu mã părăseşte niciodată. Şi tu trebuie să te învredniceşti să ajungi aici.

Maica Taisia: Batiuşca, îl simţi într-adevãr alături de tine?

Părintele Ioan: Da, copila mea, Îl simt foarte, foarte aproape de mine. Este veșnic cu mine, după cum spune El Însuşi: „Eu voi locui şi voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu “(II Corinteni 6, 16). Cum aş putea eu oare să mă comport zilnic dacă nu prin Harul lui Dumnezeu?

sursa : https://ioandekronstadt.wordpress.com/

Cristina David