Nazareth – orasul Bunei Vestiri

Oraşul copilăriei lui Iisus, oraşul speranţei, al marilor taine ale mântuirii noastre

Nazareth a fost prima oprire „de suflet” pe care am facut-o cand ne-am aflat in Tara Sfanta, un loc de mare insemnatate pentru noi crestinii, intrucat in acest oras a locuit Maica Domnului cu parintii ei , Sfanta Ana si Sfantul Ioachim .
Era seara deja si destul de tarziu cand am ajuns noi iar biserica era inchisa…ni s-a spus de catre arabul care era de garda ca nu mai era posibil sa intram la ora aceea si tare ne-am intristat….insa Dumnezeu a tinut cu noi si pe cand eram pe punctul de a ne intoarce la autocar am avut parte de o mica minune : un alt paznic arab a sosit pe neasteptate sa ne instiinteze ca se deschide biserica!!! Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria care ne-a cuprins si de indata ne-am indreptat prin curtea bisericii spre sfantul locas care ne astepta acum cu poarta larg deschisa.
Biserica Sf Arhanghel Gavriil este ridicata chiar deasupra izvorului care alimenteaza cu apa fantana la care venea de obicei Fecioara Maria sa scoata apa si care se afla in apropierea casei ei. Aici a fost intampinata ea intr-o zi de Sfantul Arhanghel Gavriil si a primit instiintarea data plina de bucurie si de lumina : taina mai presus de taina a Bunei Vestiri, vestea ca va naste pe Mantuitorul.

Curtea interioara a bisericii Sfantul Arhanghel Gavriil

Am aflat ca in vechime, pe locul fântânii s-a construit o capelă, care, în anul 614, a fost distrusă de perşi, dar a fost reconstruită apoi in cateva randuri. Catapeteasma actualei biserici, ridicată în formă de cruce, la 1781, pe locul unei biserici din secolul al XII-lea, este realizată din lemn de stejar adus din Balcani. Am admirat frumusetea si finetea lucraturii, sculptura minunata in lemn.

Lucratura minutioasa a sculpturii catapetesmei din lemn de stejar

Am ramas placut surprinsi sa vedem ca unele din icoanele zugravite pe peretii acestei minunate biserici infatiseaza chipuri de sfinti din tara noastra la care noi romanii avem mare evlavie si ale caror sfinte moaste se afla in biserici din Moldova. Ma refer la Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Nu mica a fost surpriza sa aflam ca sa picteze interiorul bisericii au venit aici tocmai din Bucovina noastra si au ramas pana au terminat lucrul, in 1978. Erau trei frati zugravi de icoane : Mihail Gavriil si Nicolae Morosanu _despre care am citit ca a devenit, a caror iscusinta ca iconari ne-a incantat tuturora privirea si ne-a mangaiat sufletul.

Fresce pe peretii interiori ai bisericii

A doua zi la lumina zilei din balconul hotelului unde am fost gazduiti peste noapte, am putut vedea frumoasa panorama a orasului Nazareth, al carui pitoresc doar il intrezarisem vag in seara sosirii noastre.

Panorama nocturna a orasului Nazareth

Mi-ar fi placut sa fi putut colinda prin oras, la pas, sa am ragazul sa privesc stradutele lui inguste care urca din Nazarethul de Jos inspre Nazarethul de Sus unde multi turisti doresc sa ajunga spre a admira peisajul minunat ce perspectiva il ofera. Nu mai era timp caci am pornit-o dis de dimineata dupa micul dejun, cu autocarul, catre alte locuri sfinte care ne asteptau in drumul nostru binecuvantat de pelerini in Tara Sfanta.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 9 comentarii

Parintele Teofil Paraian VORBE DE DUH

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune.  Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte.

In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara : asa cum moara macina ce bagi pe moara , tot asa si mintea – macina ce bagi in minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti : daca ai ganduri conforme cu voia Lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune , esti om bun ; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Publicat în Duhovnici, Sfaturi duhovnicesti | 16 comentarii

Parintele Arsenie Boca – 29 septembrie – ii comemoram cu evlavie si dragoste ziua de nastere

Ziua a 29-a a lunii septembrie are o dubla semnificatie pentru mine. Este ziua din an cand a venit in lume mama, careia ii port o infinita dragoste si o nemarginita apreciere pentru tot ceea ce a insemnat in viata mea. In aceeasi zi a vazut lumina zilei un om cu o personalitate de o mare complexitate , covarsitoare in ochii oamenilor,atat a aceloa care l-au iubit cat si a celor care l-au invidiat. Si nu au fost putini, Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace deopotriva!

Parintele Arsenie (il numesc simplu si scurt Parintele) si mama, asa s-au intamplat lucrurile, au avut in comun nu doar binecuvantata data a nasterii. In vreme ce Parintele a fost daruit de Dumnezeu spre a fi doctor de suflete (si multe a salvat aducandu-le la Hristos!), mama, care a fost doctor oftalmolog, a fost daruita cu harul vindecarii ochilor, lumina trupurilor noastre .

Design grafic si portret – Cristina David

Parintelui i-am dedicat un blog in care am incercat sa insumez cat mai multe aspecte ale personalitatii marelui nostru duhovnic din secolul trecut. Traitor cu inima, sufletul, cugetul si itreaga lui fiinta si nevoitor in Hristos pana la plecarea lui din aceasta lume. Parintele Arsenie a folosit cu maxim potential talantii care i-au fost daruiti si i-a inmultit cu fiecare prilej oferit de imprejurarile ivite.

Sfinte Parinte Arsenie, apelam la tine, asa cum ne-ai indemnat, sa te rogi lui Dumnezeu sa ne ierte nenumaratele greseli, in acest fel ajutatndu-ne cum ai facut toata viata ta trecatoare cu credinciosii care veneau la tine sa-i indrumi sufleteste si sa-i incurajezi.

O zi binecuvantata va doresc!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Interesul sufletului

Ma gandeam la sfarsitul unei lecturi frumoase si placute, cu multe invataminte pentru traiul de fiecare zi si sanatatea sufleteasca, la ce inseamna interesul omului. Interesul fiecaruia dintre noi. Cuvantul „interes”, potrivit dictionarului, are cateva intelesuri insa eu ma gandesc la cel ce defineste dorinta arzatoare a omului de a cunoaste si a intelege pe cineva sau ceva si care sa conduca spre o orientare durabila si activa. Sigur ca avem interese personale si interese generale.

Spre exemplu, eu personal am interesul de a scrie o carte , acest interes poate deveni si general caci de pe urma cartii mele profita multa lume: edituri, redactori, librarii, cititori. Am dat un exemplu la figurat, ca sa dovedesc impletirea intereselor mai multor oameni cu al meu, personal. Acestea sunt toate interese sociale si atunci cand ele concorda si se leaga frumos, tot omul e castigat. Lucrurile se pot petrece cu greutati in cale, cu obstacole si lipsa de bunavointa, atunci proiectul general nu se mai realizeaza sau daca totusi ajunge la o rezolvare, sunt tracasari care intuneca succesul in final si poate genera resentimente chiar, priviri urate, neintelegeri.

Design grafic – Cristina David (fondul – o pictura de Gerhard Nesvadba)

In urma unei asemenea experiente cu „bolovani” si „batai de cap” (dar si de inima, foarte accelerate), lucrurile in mod firesc, se uita, sau mai bine zis timpul le sterge din imaginea generala a vietii. Nu pentru toti, sunt din cei care continua sa dea din coate si sa insele ca sa isi faca „interesul”, dar sunt persoane care raman afectate sufleteste. Un interes sufletesc nu avem? Interesele noastre au variate obiective, mai frumoase, mai egoiste, mai „in afara regulilor”. Nu imi este clar unde sta sufletul omului, care este interesul lui. Oamenii de astazi parca vad numai cu ochii, nu si cu mintea. Vor tot ce le place, tot ce este la moda, ce au ceilalti (cum, eu sa nu am o masina la fel de mare?) Pentru ca noi uitam de suflet si necesitatile lui, interesele lui, devenim tot mai rai si egoisti, suferim si ii facem si pe altii sa sufere. Viata de multe ori devine un chin, o corvoada. Poate ma contrazice cineva, as dori sa mi se spuna ca nu simt si nu vad bine ce se intampla in jur, sa ma bucur ca ma trezesc dintr-un cosmar.

Cred eu ca fiecare dintre noi cand ne simtim depasiti, foarte grabiti, agitati, putem, sau am putea/ar trebui sa avem destula minte sa ne oprim cateva minute, 15 macar, sa ne tragem sufletul, sa-i satisfacem si lui interesul. Atunci se „odihneste” cu o rugaciune-doua, admira ceva frumos, deapana franturi de amintiri minunate, are si el vreme sa „traiasca” pentru ca are acest drept pe care noi i-l furam cu buna stiinta de multe ori. Trebuie sa constientizam cat mai des toate aceste aspecte, sa discernem ce este bine pentru noi si ce este vatamator sufletului ce nu este nici bine, nici rau – ce este prea mult sau prea putin – asta face parte din luarea aminte la ce voieste Dumnezeu pentru noi, se mai numeste „dreapta socoteala”. Ne va feri de a face greseli pe care mai tarziu s-ar putea sa le regretam.

Design grafic – Cristina David

„Dreapta socoteală este făclie în întuneric…, luminarea celor cu vederea slabă”. „Puterea deosebirii (a dreptei socoteli) este şi se cunoaşte ca fiind îndeobşte cunoaşterea sigură a voii dumnezeieşti în orice timp şi loc şi lucru”. Tot el arată că despre această virtute vorbeşte Psalmistul când îl roagă pe Dumnezeu: „Invaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu” (Ps. 142, 10) şi;, „Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu” (Ps. 142, 8).

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Schitul „magarului” – Manastirea Bujoreni

Pe drept cuvînt, mănăstirea va putea în viitor să fie pentru credincioșii din zona Moldovei de Jos și pentru ținutul Vasluiului, un loc de liniște și rugăciune, alături de mănăstirile Florești, Grajdeni, Moreni și “Nașterea Maicii Domnului” scria Alexandru Vlahuță.

Chiar asa s-au „intamplat” lucrurile, sfanta manastire cu hramul Izvorul Tamaduirii, este una dintre cele mai frumoase asezari monahale ale Episcopiei Huşilor.

Lunga istorie a Manastirii Bujoreni – incepe din vremea Sfantului nostru Voievod Stefan cel Mare. Legenda locului imi aminteste de o alta manastire de pe cuprinsul tarii noastre, in zona total opusa , ma refer la Mănăstirea Hodoş-Bodrog din Arad, ridicată pe locul unde un taur a descoperit o icoană făcătoare de minuni.

Printre asezamintele monahale reinviate in anii de dupa 1989 s-a numarat şi Manastirea Bujoreni, iar în anul 1993 aşezământul, a cărui istorie se pierde in negura vremurilor pana în timpul lui Ştefan cel Mare şi Alexandru cel Bun, a fost redeschis ca manastire de monahi.

Interesant si iesit din comun, ca o curiozitate de mentionat, este pregatirea actualului staret al manastirii, monahul Euharist Micu. El a fost absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, care a fost hirotonit ieromonah in 2002 şi numit staret al manastirii. De atunci, eforturile de conservare şi îmbogăţire a aşezământului monument istoric au sporit, Mănăstirea Bujoreni fiind, astăzi, cea mai mare mănăstire de călugări şi una dintre cele mai frumoase aşezări monahale din Episcopia Huşilor. Este pe drept cuvant un lacas de inchinaciune care iti hraneste sufletul si iti incanta privirea.

Manastirea Bujoreni – foto internet

Citeste mai mult: adev.ro/pbceyf

Video – You tube

sursa – partial – doxologia.ro

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

O biserica atipica la Suceava

Mulți au întrebat de ce biserica are o asemenea arhitectură. În 1995, când s-a înființat Fundația “In Memoriam” cu binecuvântarea Înaltpreasfințului Arhiepiscop Pimen, s-a hotărât aprobarea proiectului ridicării monumentului dedicat tuturor martirilor români din inchisorile comuniste și în special, cele de la Suceava.

În Suceava există o biserică cu un design total atipic bisericilor ortodoxe, construită în  memoria deținuților politici din perioada comunismului, pe locul unei gropi comune chiar în  spatele fostei închisori comuniste din oraș, devenită acum Palatul de Justiție. Biserica Martirilor  cu hramul Nașterea Maicii Domnului are acum și un turn-clopotniță și el cu design modern, dedicat Marii Uniri, iar la subsol găzduiește un muzeu dedicat celor care au suferit în temnițele  și lagărele comuniste. 

„Memorialul, Turnul Unirii, muzeul, statuia Brâncovenilor – este unicat în țară ce s-a făcut aici,  spre bucuria mea și bucuria bucovinenilor. Acest memorial a fost gândit ca un vis, să facem o biserică în centrul orașului lângă fosta închisoare unde au suferit foarte mulți oameni nevinovați  – o mie de oameni, tineri, studenți”, a povestit pentru HotNews.ro părintele paroh Viorel Vârlan. 

“Această biserică monument arată cu prisosință dragostea și recunostința noastră, a tuturor, pentru cei ce au suferit, pentru cei ce au murit, pentru cei ce au păstrat cu demnitate tot ce are mai frumos neamul nostru românesc.” Pr. Paroh Viorel Ioan Vârlan

“Cei care au fost martirizați în închisorile comuniste, ei trebuiesc cinstiți, pentru că au avut curajul să spună că suntem români și creștini, și apărăm valorile perene. Pomenim pe cei ce s-au jertfit, pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori, pentru apărarea țării și a credinței strămoșesti, pentru întregirea neamului și a demnității noastre. Foarte cuprinzător și pe scurt. Care sunt, Dumnezeu îi știe.” I.P.S Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

Totul a început în 1994 când a fost înființata fundația „In Memoriam” – o fundație în memoria  celor care au suferit și celor care au fost schingiuiți în beciurile și temnițele comuniste. 

„E un act de mare demnitate românească. Suferința acestor martiri este demnă de orice recunoștință  a noastră. Am suferit foarte mult, am avut un comunism acerb. Sute de mii au fost închiși, zeci de  mii au murit în închisorile comuniste. Ăsta e holocaustul poporului român și trebuie amintit permanent. 

Este un act de istorie și de demnitate excepțională. 
Fundația a început cu o revistă cu același nume și care acum se apropie de numărul 100. Apoi, pe 1 august 1996 a fost pusă piatra de temelie a bisericii, chiar în spatele actualului Palat de Justiție din Suceava, clădire care pe vremea comunismului a servit drept penitenciar pentru mulți deținuți politici. 

„Eram în 1996 în același loc unde au fost gropile comune în care erau aruncați cei executați. Mi-am dorit foarte mult să fac o biserică memorială. Am închinat-o Maicii Domnului în cinstea și recunoștința tuturor mamelor, tuturor femeilor care au plâns pentru cei închiși nevinovați”, își amintește preotul paroh al bisericii.

Din start ce impresionează este arhitectura neobișnuită a bisericii: acoperișul ca o cupolă uriașă care practic pornește de la nivelul solului pe partea vestică și urcă în trepte boltite spre un turn impozant – Turla bisericii care în partea de est urca abrupt în plan vertical și lasă loc pentru trei ferestre alungite. Acoperișul turlei se continuă pe cele două laterale ale bisericii cu două streșini de dimensiuni mari, înclinate către pridvor.

Pereții bisericii au mai mulți contraforți pe lateral, dar și alte cupole mai mici la baza turlei. 

Arhitectul bisericii este Doru Olaș care a lucrat și la ridicarea catedralei „Nașterea Domnului” din Suceava, a treia cea mai înaltă catedrală ortodoxă din țară. 

„Biserica este total altceva decât ce există în România. Designul e special, e o biserică de Mileniul 3. E o biserică ortodoxă, că toată lumea tot zice că de ce nu ieșim din canoane. Uite că se poate și am deschis o astfel de biserică la Suceava, în Bucovina”, spune părintele Vârlan. 

La subsolul bisericii a fost organizat și o sală-muzeu dedicat memoriei deținuților din temințele comuniste. 

„După ce am sfințit biserica, am botezat muzeul după Doctor Dragoș Corlățeanu; a fost primul director al Fundației ‘In Memoriam’ și un om care s-a zbătut foarte mult pentru acest proiect”,  povestește. „În muzeu vor fi exponate de la foștii deținuți politici. Momentan este expoziția permanentă a pictorului Radu Bercea, fost deținut politic, cu grafică reprezentând spațiul concentraționar românesc”, explică preotul paroh. Lângă biserică se află și un grup statuar – Sfinții Martiri Brâncoveanu. 

„Constantin Brâncoveanu și cei patru fii ai săi au dat jertfa supremă de demnitate și de credință ortodoxă. Este vorba de jertfă, de martiraj. Este același martiraj, în alt decor. Locul acela este un loc sfânt, unde au fost gropile comune”, spune părintele Vârlan, preotul.

În interiorul bisericii există un mozaic deosebit pe podea, vitralii la ferestre și elemente decorative din metal, iar pictarea pereților încă e în curs. 

Biserica nu avea o clopotniță, ci avea clopotele în lateral. „Am vrut să fac un monument pentru centenarul Marii Uniri și am gândit-o și așa – dacă facem turnul să punem clopotele în el”, își amintește părintele Vârlan. 
Lucrările la Turnul Unirii au început în 2018, marcând 100 de ani de la Marea Unire, iar acum, în 2020, turnul a fost finalizat și trebuia să fie sfințit în preajma datei în care se împlineau 100 de ani de la semnarea tratatului de la Trianon, actul care a consfințit Marea Unire. 

Turnul Unirii are 24 de metri înălțime și are trei fațete, care reprezintă atât Sfânta Treime, cât și cele trei provincii românești: Moldova, Transilvania şi Țara Românească. În interiorul turnului sunt momentan trei mari clopote. 

„Pe fiecare clopot e scris Hora Unirii și au stema regală, pentru că în timpul monarhiei s-a înfăptuit Unirea. E un clopot de 100 de kilograme, un clopot de 126 de kilograme și unul de 346 de kilograme. Pe fiecare am scris niște însemne ale Unirii, sunt Clopotele Unirii. Vor mai veni 14 clopote de tip Carillon care să sune la ora 12 „Deșteaptă-te Române” sau „Hai să dăm mână cu mână”, care să amintească lumii de cei 100 de ani”, detaliază preotul paroh. 

Inaugurarea Turnului Unirii trebuia să fie pe 31 mai, dar, din cauza situației actuale cu pandemia de COVID-19, lucrurile nu s-au mai întâmplat. 

„Acum, pe 4 iunie am ținut doar o slujbă la 100 de ani de la consfințirea Marii Uniri. Inaugurarea va fi când va fi. Acum au fost 50 de oameni cu lumânări, le-am dat la toți un colac, o slujbă de 10 minute și o cuvântare a unui episcop. Nu a vorbit nici un om politic, n-am vorbit nici eu. Țara asta pe ce se clădește? Dacă nu avem simboluri, dacă nu avem sentimente… Trec toate, dar simbolurile rămân”, spune părintele Vârlan. 

articol de Victor Cozmei, 7 iunie 2020

sursea : alhttps://www.svnews.ro/preotul-viorel-varlan-anunta-anularea-unui-mare-eveniment-national-care-urma-sa-aiba-loc-la-suceava-pe-31-mai/211546/

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Lumina sufletului

Viata ne este data sa o traim cu folos, nu sa o irosim iar in aceasta viata ni se intampla tot felul de experiente , pe unele le numim bune iar altele gandim ca nu au fost asa de bune, chiar rele, pentru ca nu au fost pe placul nostru, in avantajul sau spre binele nostru. Stand si analizand lucrurile mai in adancul lor ne dam pana la urma seama ca din toate trairile noastre ne alegem cu ceva, adica invatam un anumit lucru. Stim ca din greseli invatam sa nu le mai repetam (asa ar fi inteligent sa fie!), iar din trairile frumoase ramanem cu sentimente de bucurie si de bine in general. Bucuria este si ea o forma de iubire. Oricand ne-am bucura sa mai experimentam lucruri deosebite care aduc lumina in viata noastra.

Colectia personala de design grafic

Fiecare dintre noi avem nevoie de ceilalti, nu ne suntem suficienti noua insine. Ne bazam unii pe ceilalti, depinem de anumite persoane in anumite momente ale vietii noastre iar altii de asemenea, depind de noi. Este minunat atunci cand poti aduce ceva pozitiv in viata cuiva, cand ii poti lumina sufletul si bucura inima. Sufletele primitoare si rugatoare pot contribui la aceste binefaceri, la fapte de ajutorare. Nu ne mai simtim izolati si singuri stiind ca avem printre noi astfel de ingeri cu chip de om.

In schimb sufletele pline de de sine, suficiente in ele insele se pot numi suflete bolnave caci strica armonia existentei si o intuneca.

Colectia de design grafic a autoarei

Pentru a ne duce existeta la superlativ asa cum ne vrea Dumnezeu, noi oamenii avem trebuinta de ganduri bune si cuvinte frumoase, de fapte incurajatoare, intr-un cuvant avem mare nevoie de caldura sufleteasca a aproapelui si de lumina izvorata din el, dar pentru a avea parte de aceste binefaceri trebuie sa cunoastem si sa urmam indeaproape invatatura Mantuitorului nostru, Lumina lumii.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Egoismul – dusmanul fiecaruia si al Lui Dumnezeu

„Egoismul îi face pe oameni netransparenţi între ei, face lumea un zid opac între ei şi Dumnezeu.”

Părintele Dumitru Stăniloae1903 – 1993

Despre egoismul omenesc scria si Sfantul Maxim Marturisitorul, atragand atentia ca ” „Cine posedă egoismul posedă toate patimile”, adaugand ca daca ne iubim pe noi insine din cale afara , nu putem fi iubitori se de Dumnezeu.

Am aflat din lecturile scrierilor Sfintilor parinti , care marturiseau si sfatuiau pe ceilalti din propria exerienta, ca nu ne putem mantui de unii singuri, individual. Ca sa ne putem mantui sufletul este nevoie de a-i atrage si pe altii la noi si de a lucra duhovniceste impreuna. Iubirea dintre oameni deci absenta egoismului este una din garantiile mantuirii sufletesti. Cand ne rugam, sa ii avem si pe ceilalti in rugaciunile noastre.

Să ne rugam pentru Biserică, pentru lume, pentru toţi. Biserica suntem noi iar capul Bisericii este Hristos. Credinţa noastră această măreţie are, că uneşte lumea în gând, în cuget. Puterea rugăciunii este mare, foarte mare, mai ales atunci când se face de către mulţi. Mantuitorul nostru ne-a spus ca acolo unde sunt doi in rugaciune se afla si El intre ei.

„Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Sf Evanghelie dupa Matei 18:20)

Cea mai grea boala sufleteasca este iubirea de sine, avem mereu in mintea noastra ideea ca suntem cineva prin noi insine. Cata vreme nu intelegem ca doar cu ajutorul si sprijinul lui Dumnezeu putem fi intr-adevar „cineva”, nu vom primi in suflet darurile Duhului Sfant despre care ne vorbeste Sfantul Apostol Pavel intr-una din epistolele sale. Minunate virtuti prin care ne apropiem mai mult , incet dar sigur de Dumnezeu. Scopul nostru , al crestinilor.

„Prin darul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt” ; „nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte întru mine”

O zi cu lumina si multa rugaciune pentru noi si pentru ceilalti!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Virtutea neosandirii

Sfantul Serafim de Sarov a fost un om cu viata sfanta , indumnezeita, care s-a luptat in fiecare zi sa inlature din comportamentul sau acele aspecte care fac rau sufletului si nevoii lui de purificare , care pot intina viata.

Privind raportul dintre om si Dumnezeu, sunt doua pozitii distincte: ascultarea poruncilor, prin nevointe sporite si intarirea vointei proprii, prin rugaciune : diametral opusa este atitudinea de nepasare, neglijenta si lipsa de vointa in a face lucrurile pe placul Domnului, urmandu-I invataturilor care urmarsc binele nostru, atingerea unui mod de a trai ca un adevarat Om. Pentru oamenii cu puterea duhovniceasca slabita si inconstanta, vointa de a lupta cu raul si ispita este nevoie de sprijinul si ajutorul lui Dumnezeu. Sfantul Serafim era perfect constient de acest lucru si intreaga lui viata a urmarit sa se autoanalizeze ca sa ajunga sa se cunoasca bine spre a nu ajunge sa cedeze greutatilor aflate ca obstacole in fata impliniri binelui in fata lui Dumnezesc. Acest mare adevar il arata ucenicilor sai si credinciosilor veniti la el pentru sfat, ii intarea in a lua hotararea cea buna si a se tine de ea. Sa nu cedeze sub nici un motiv. In acelasi timp ii sfatuia sa nu se judece aspru tocmai pentru a nu deznadajdui si astfel sa cedeze in lupta cu raul. Dar…sa ia aminte la sinele lor!

„Să fii îngăduitor cu sinele tău. Să nu-i ceri mai mult decât poate. Să rabzi slăbiciunile tale, așa cum răbdăm slăbiciunile aproapelui nostru. Dar să nu te cuprindă moleșeala, ci să te îndrepți mereu spre mai bine.
Să fim cu luare aminte la sinele nostru, după cuvântul lui Isaac Sirul: ”Trebuie să ne trăim viața ca și când ne-am afla pe o balanță”. (Sfântul Serafim de Sarov)

Sa ne ajute Dumnezeu sa punem inceput bun macar de aici inainte !

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

In a 14-a zi din luna septembrie este cinstita cea mai veche sarbatoare ortodoxa inchinata Sfintei Cruci – INALTAREA SFINTEI CRUCI

Inaltarea Sfintei Cruci este cea mai veche si mai importanta dintre sarbatorile ortodoxe in­chinate cinstirii Sfintei Cruci. In aceasta zi sarbatorim de fapt amintirea a doua evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci: Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali­mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335; Aducerea sau intoarcerea Sfintei Cruci de la persii pagani, la anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci)din Ierusa­lim.

Cu nădejdea în mila lui Dumnezeu, Care nu ne lasă pe niciunul dintre noi, cu ochii inimii aţintiţi asupra Crucii Lui şi asupra puterii Lui, să ne ducem şi noi, fiecare, crucea pe care o avem, mai uşoară sau mai grea, aşa cum ne-a dat-o Dumnezeu ştiind puterile noastre, să nu cârtim, sau, dacă am cârtit, să ne pară rău că am făcut-o, să ne apropiem de El şi, astfel ducând-o, să avem încredere şi nădejde că vom intra şi în Împărăţia Lui, unde Îl vom slăvi împreună cu toţi sfinţii, în veci. Amin”.

Pentru mine, aceasta sarbatoare semnifica si un aspect important deosebit in viata personala. Am simtit si experimentat atunci, felul in care Dumnezeu lucreaza in viata noastra, nevazut, nestiut si neauzit de cele mai multe ori si ii raman Domului indatorata dincolo de puterea cuvintelor . Dar si pentru alte lucrari „neasteptate” si minunate care s-au petrecut pana acum. Multumirea cea mai mare stiu bine ca ar fi sa pun inceput bun in viata mea de suflet, duhovniceasca, fara ca sa fac pasi inapoi. In alte cuvinte, purtarea crucii date mie, cu demnitate absoluta!

Sa ne ajute Dumnezeu la implinirea acestei asteptari a Lui de la noi! Singuri, nu este posibil sa reusim, asta stim.

intre surse : crestinortodox.ro si fragment de predica de la Manastirea Putna

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Dumnezeu ne indruma spre o credinta vie

Parintele Seraphim Rose (Eugene Dennis Rose) – discipol si ucenic al Sfantului Ioan Maximovici, fostul Arhiepiscop de San Francisco, a fost un ieromonah in cadrul Bisericii din Statele Unite (asadar din afara Rusiei), care, prin lucrarile lui mult folositoare, a ajutat mult la raspandirea credintei crestin ortodoxe pe tot cuprinsul Americii din zilele noastre si in Vest, in general. Lucrarile sale au fost cunoscute si sunt citite de credinciosi si in intreaga Rusie. Desi nu a fost oficial canonizat de vreun Sinod bisericesc, Cuviosul Seraphim Rose este venerat ca sfant de multi credinciosi ortodocsi in iconografie, servicii liturgice si rugaciuni.

Cuviosul Parinte Seraphim Rose

„Așa cum mama își învață copilul să meargă, ne învață și Domnul să credem în El cu credință vie. Mama își pune copilul pe picioare, îl lasă să stea așa, se îndepărtează de el, apoi îl cheamă să vină la ea. Rămânând singur, fără sprijinul mamei, copilul începe să plângă, vrea să se ducă la ea, dar nu încearcă, de frică să facă primii pași, până când se hotărăște să pășească și cade. Întocmai ca o mamă, Domnul îl învață pe creștin să creadă în El, credința fiind ca și mersul (credința – cale duhovnicească).Credința noastră este firavă, lipsită de experiență, întocmai ca un copil care învață să meargă. Domnul ne lipsește de sprijinul Său, lăsându-ne pe seama diavolului sau a feluritelor necazuri și supărări. Ceva mai târziu însă, când avem mare nevoie de ajutor ca să scăpăm de ele (când nu simțim nevoia mântuirii nu suntem gata să mergem la El), parcă ne-ar îndemna să ne îndreptăm către El după ajutor(și trebuie, într-adevăr, să o facem). Creștinul își dă silința să facă aceasta, „dă drumul” ochilor minții (așa cum copilul își dă drumul la picioare), încearcă să-l vadă cu ei pe Domnul, dar inima care nu este obișnuită să-l „vadă” pe Dumnezeu se teme să-și facă curaj, se împiedică și cade. Vrăjmașul și stricăciunea păcatului pe care o avem de la naștere închid ochii inimii care încerca să vadă, ținându-l pe om departe de Dumnezeu, făcându-l să nu poată înainta. Domnul îi este totuși aproape, gata să-l aducă la sine, să-l cuprindă chiar și în brațe, numai să vină la El cu credință; și atunci când, străduindu-te, reușești să-L vezi pe Domnul cu ochii duhovnicești ai credinței, El îți întinde o mână de ajutor, ca și cum te-ar lua în brațe și ți-ar alunga vrăjmașii. Atunci simte creștinul îmbrățișarea Mântuitorului însuși.Slavă bunătății și înțelepciunii Tale, Doamne! Așa cum, atunci când ești strâmtorat de diavolul și de toate necazurile, trebuie să vezi îndată cu ochii inimii că înaintea ta stă Sânul iubitor de oameni al Mântuitorului tău, caută cu îndrăznire la acest Sân părintesc, ca la o nesecată comoară de bunătate și dărnicie și roagă-te Domnului, din toată inima, ca să ne facă și pe noi părtași acestui nesecat izvor de bunătate și ajutorare duhovnicească și îndată ți se va da ceea ce ceri. Principalul este să ai credință sau vedere a inimii către Domnul și nădejdea că vei primi de la El tot ceea ce îi ceri, ca de la un Atot-bun. Așa este! Acesta este adevărul, experiența ne-o arată. Așa ne învață și Dumnezeu, adică să recunoaștem că fără El suntem de o neputință morală fără seamăn și, cu zdrobire de inimă, să menținem duhul nostru într-o necontenită dispoziție rugătoare.“»

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Scrisori cenzurate ale Părintelui Seraphim Rose: https://www.aparatorul.md/scrisori-cenzurate-ale-parintelui-seraphim-rose-toti-credinciosii-ortodocsi-adevarati-sunt-fanaticisau-habotnici/

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 2 comentarii

„Puterea de a fi tu însuţi într-o lume care încearcă în permanenţă să te schimbe”

lucrare design grafic – colectia particulara

„Puterea de a fi tu însuţi într-o lume care încearcă în permanenţă să te schimbe este una dintre cele mai mari realizări din viaţă.” – Ralph Waldo Emerson

Sunt de aceeasi parere cu transcendentalistul Emerson, filosof si poet american in secolul XIX , insa din ce am citit despre el si din ale lui opere stiu ca s-a indepartat mult de vederile relgioase ale vremii axandu-se pe individualism ca valoare in modul in care omul isi traieste viata.

Sa fim noi insine este o cale corecta si fidela gandirii crestin ortodoxe. „In oricare etapă a creşterii noastre spirituale ne aflăm, primul lucru ce ni se cere este să fim sinceri cu noi înşine, să nu încercăm să fim altceva sau altcineva decât cei ce suntem, imitând vreun comportament sau forţându-ne să ne integrăm vreunui tipar în inima, mintea şi voinţa noastră, ceea ce ar reprezenta un neadevăr înaintea lui Dumnezeu.” Asa afirma mitropolitul Antonie de Suroj, duhovnic si om imbunatatit sufleteste.

Ca si crestini, prima condiţie este să fim sinceri cu noi înşine şi adevăraţi în toată fiinţa noastră, să fim oneşti, trăind cu toată pasiunea şi bucuria de care suntem capabili. Inseamna deci ca trebuie sa ajungem sa ne cunoastem bine si sa ne intelegem pe noi insine. Dar si la un alt nivel, nu doar cel social. Domnul Iisus Hristos ne-a fost model si din Evanghelia Lui aflam cum se comporta si ce repreinta o adevarata fiinta umana. Mantuitorul este exemplul viu de Om. Citind Scriptura nu se poate sa nu intelegem’ din felul de a fi al Lui Iisus, imaginea fiintei umane la superlativ : ce gandeste , cum simte ,ce face si este. Aflam din cele citite „cat de diferiti putem fi şi vom descoperi că în multe feluri suntem o imagine distorsionată şi în mai puţine feluri suntem o adevărată fiinţă umană.” Să notăm acele pasaje despre care putem spune ca şi Luca şi Cleopa aflaţi în drum spre Emmaus: „Nu arde inima în mine când aud, când citesc aceste cuvinte?

Fiecare dintre noi poate face cate ceva spre imbunatatire si perfectionare spre a ajunge el insusi ca om adevarat.

„In Hristos ni se acordă libertate, libertatea de a fi noi înşine, pentru ca în libertate să creştem la deplinătatea staturii pe care Dumnezeu a dorit-o pentru noi. Să creştem în acea deplinătate care va face din noi mădulare vii ale Trupului lui Hristos, părtaşi firii dumnezeieşti.”

Sa ne desprindem deci de lanturile lumii acaparatoare. Sa ne eliberam!

referinta : Mitroplitul Antonie de Suroj

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu