Pacea si linistea – bunurile supreme

„Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea – bunurile supreme.” — Nicolae Steinhardt

Mi s-au intiparit in minte aceste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt care exprima un adevar simtit sunt sigura, de foarte multi dintre noi, dar pe care in tumultul si zgomotul obositor al vietii zilnice il pierdem din vedere, cu toate ca respectarea lui ar implini o nevoie profunda a sufletului nostru care tanjeste dupa liniste si pace. Si acest lucru se intampla pentru ca noi permitem lumii sa ne ia cu asalt si sa ne absoarba in multiplele griji ale zilei de azi si de maine…pentru ca noi obosim si ne lenevim si nu mai purtam de grija constiintei noastre care ne spune adesea ca nu procedam bine si iesim din ascultarea Lui Dumnezeu prin cele ce facem sau gandim…Uitam de toate invataturile bune ce le-am aflat  din scrierile sfintilor parinti si ale multor duhovnici daruiti cu har mult si care au tinut aproape poruncile Mantuitorului. Uitam sa ne indreptam spre cei alaturi de care ne ducem viata sa aflam de la ei nevoile si necazurile pe care le au si sa ajutam la greu precum bunul samarinean. Poate …uneori, dupa o readucere aminte a bunelor indemnuri si sfaturi lasate noua din belsug de oameni minunati care au cautat sa invete si pe altii din propriile lor trairi, spre binele lor. Alteori cate un video scurt cu astfel de cuvinte de folos ne aminteste ce am putea face spre a ne indulci si insenina viata, dupa care se asterne iar uitarea si nepasarea. Dar…gasim remediu  impotriva acestei stari care ne indeparteaza de la bine , sa nu renuntam sa il cautam zilnic  in exemplele oferite de acei oameni minunati, sa cautam sa le urmam. Noi stim prea bine ca atunci cand trupul se imbolnaveste, ne sunt oferite medicamente ajutatoare care ne intaresc daca le folosim. Desigur ca nu pregetam sa facem asta, pentru binele nostru. Dar sa nu uitam de suflet pentru ca si el se imbolnaveste si cere ingrijire…

“Sufletul care nu s-a izbavit de grijile lumesti nu iubeste nici pe Dumnezeu cu adevarat si nu dispretuieste nici pe diavolul cum trebuie. Caci grija vietii ii este ca un acoperamant care il impovareaza”. – Diadoh al Foticeei

„Întristarea sau lenea, uitarea şi nevederea sunt trei uriaşi de care este legat, cu legături nedezlegate, întreg neamul omenesc. Iar după aceasta urmează nepăsarea, cu toată gloata de patimi rele.” – Staretul Ambrozie de la Optina

„Să te străduieşti cu orice chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu te tulburi de insultele celorlalţi. Vei reuşi asta dacă te înfrânezi de la mânie, prin orice mijloc, şi-ţi păstrezi mintea şi inima cu trezvie de zvâcnirile necuviincioase. Să primim insultele celorlalţi fără să ne tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate nouă. O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş al lui Dumnezeu”. – Sfântul Serafim de Sarov – Extras din „Un serafim printre oameni”, trad. de Cristian Spătărelu, Ed. Egumeniţa, 2005, pag. 326

„Doreşti liniştea gândului şi a inimii şi nu o poţi găsi? Dar nimeni nu poate ajunge la pace şi linişte sufletească decât prin lupta cu ispitele şi prin îndurarea cu răbdare a supărărilor. De altfel, Domnul a făcut acelaşi lucru înainte să moară pe Cruce. A fost batjocorit, defăimat, umilit, chinuit. Cu multă grijă, El a construit pentru noi un model de viaţă. A creat o imagine a vieţii Sale pe pământ pe care, prin luptă, trebuie să o urmăm cu toţii. Aşa cum războinicii câştigă medalii şi distincţii atunci când arată în mod repetat că sunt viteji şi că au spirit de sacrificiu, la fel şi noi, ca nişte luptători duhovniceşti, vom câştiga roadele strădaniilor noastre, după un război eroic, ce va dura mulţi ani. Cea mai sălbatică luptă va fi cea împotriva mândriei, cu toate formele şi manifestările ei – mânia, slava deşartă, răutatea, invidia… Atunci când le supunem pe acestea, câştigăm cea mai bună recompensă pe care am putea-o primi: pacea sufletului”. – Sfântul Macarie de la Optina, Poveţe duhovniceşti, Editura Egumeniţa, pp. 106-107

sursa : portaluri crestin ortodoxe pe internet

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Credinţa fără fapte moartă este

Noi oamenii ne putem apropia de Dumnezeu si nadajdui sa fim cu El mereu prin doua lucruri : credinta si faptele bune care nu sunt altceva decat manifestarea credintei noastre si a ascultarii fata de Domnul si Dumnezeul nostru , amandoua aceste lucruri trebuie sa se impleteasca armonios caci una fara de cealalta este incompleta.  Sa luam spre exemplu: un om care crede din toata inima si din tot cugetul sau, poate el fi placut Domnului daca nu isi iubeste aproapele, sau daca nu il iarta pe cel de langa el atunci cand acela ii greseste cu ceva? Nu , cu siguranta nu, pentru ca acel crestin ar incalca porunca iubirii pe care Domnul Iisus Hristos le-o lasa apostolilor sai si implicit noua, tuturor care credem in El : „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan 15, 12).

 

Credinţa dreaptă trebuie a fi însoţită de fapte bune sau de vieţuire creştinească, fiindcă numai prin acestea două omul devine creştin adevărat şi are nădejde tare de mântuire veşnică. Aceasta o adeveresc Dumnezeieştile Scripturi zicând: „Vedeţi că din fapte se îndreptează omul şi nu numai din credinţă. Precum trupul fără suflet este mort, aşa şi credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2, 24-26).

Aşadar, pentru ca un creştin să devină, să fie şi să rămână plăcut lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-şi agonisească şi să aibă o adevărată credinţă în Dumnezeu şi să-şi îndrepteze după aceasta gandurile, cuvintele, faptele şi intreaga sa viaţa.

Tu crezi că este Dumnezeu, şi bine faci – şi dracii cred şi se cutremură (Iac. 2, 19); însă credinţa fără fapte moartă este (Iac. 2, 17). Ce folos este omului care mărturiseşte, iar cu faptele sale cele rele se leapădă de El? … şi noi datori suntem a-L cinsti pe Domnul nostru nu doar cu vorba, ci şi cu lucrul, că însuşi Acest Domn al nostru, Iisus Hristos, dă mărturie în Evanghelie: Nu tot cel ce îmi zice Mie: „Doamne! Doamne!” va intra întru împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Care este în ceruri (Mt. 7, 21).

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 127-128)

 

SfantuI Ioan Damaschin, la fel, arată că „ea (credinţa) se desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos, este învederată prin fapte, este cucernică şi îndeplineşte poruncile Aceluia care ne-a reînnoit”. Să nu se încreadă cineva numai în credinţa în Hristos”, învaţă Sfantul Simeon Noul Teolog, care merge până la a spune că „cei care se sprijină numai pe credinţă, cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa. Sfântul Marcu Ascetul spune chiar că dragostea faţă de Hristos şi împlinirea poruncilor sunt totuna; „împlinind poruncile, ne arătăm dragostea faţă de Cel ce ne-a eliberat”.

sursa : https://doxologia.ro

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Să nu fim nemulţumitori

 

Un părinte din Sfântul Munte spunea că atunci când spunem „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, Bunul Hristos spune „Îi sunt dator aceluia”, şi notează şi ne va răsplăti cu zece drahme. Atunci când spunem „Slavă Ţie, Dumnezeule” spune „Îi sunt dator aceluia cu o sută de drahme”. Aşadar să ne învăţăm să spunem „Slavă Ţie, Dumnezeule!” Să nu fim nemulţumitori. Este un lucru înfricoşător nerecunoştinţa. Cârtim în continuu, murmurăm în continuu, vrem şi asta, vrem şi cealaltă, de ce să n-o am şi pe asta, de ce să nu o am şi pe cealaltă. Iar pentru cele pe care le avem deja, nu spunem un „Slavă Ţie, Dumnezeule”, de parcă Dumnezeu ar fi fost împrumutat la noi, iar acum şi-a întors datoria.

Noi suntem incapabili să spunem „Slavă Ţie, Dumnezeule” pentru darurile pe care ni le-a dat deja, dar cum vom păzi cuvântul Sfântului Apostol Pavel „Mulţumiţi pentru toate”? Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să spunem pentru toate „Slavă Ţie, Dumnezeule”, pentru toate, chiar şi pentru cele rele. Iar noi nu spunem nici măcar pentru cele bune pe care ni le-a dat.

sursa :www.ganduridinierusalim.com – Extras din cuvântul adresat tinerilor din Tesalonic al Stareţului Nikon Aghioritul

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Cand nu ne putem ruga

Cand nu ne putem concentra la rugaciune din motive felurite , maica Siluana Vlad ne sfatuieste ca sa apelam la Sfantul indragit de noi.  Fiecare cu siguranta avem in inima noastra un Sfant sau chiar mai multi dintre oamenii cu mare iubire de Dumnezeu, cu viata curata si sfanta pe pamant si care au fost bine placuti Domnului, la care apelam de cate ori simtim ca acel sfant ne poate ajuta intr-o situatie grea. Avem un sentiment de siguranta si de nadejde mare sa stim ca Sfantul sau Sfanta la care ne adresam ne este mereu aproape si cu binevointa in a ne ajuta si in a duce rugaciunea noastra in fata Domnului.

„Sunt situații în care nu ne putem ruga, în rugăciunea de acasă, nu ne putem aduna la rugăciune. Să apelăm atunci la ajutorul Sfinților noștri. Și, mulțumim lui Dumnezeu, slavă lui Dumnezeu, că avem atâtea cărți acum, cu viețile și cuvintele Sfinților noștri, pline de Duhul încât putem fiecare să găsim ajutorul potrivit vârstei și situației noastre.

Să avem fiecare, la căpătâiul sau la colțișorul nostru de rugăciune, cărți care ne încălzesc inima. Și veți vedea că acestei încălziri îi urmează o stare duhovnicească de bucurie, nădejde și de dor de rugăciune. Atunci să lași cartea deoparte și să te rogi, pentru că Părintele Care te-a încălzit te ține de mână și te conduce în rugăciune și se va ruga cu tine și Domnul te va umple și pe tine de pacea și de bucuria Lui.”

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 27-28) sursa : https://doxologia.ro

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Dragostea acoperă mulțime de păcate (I Petru 4, 8)

Mai intai de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate” (I Petru 4,8)

Noi oamenii nu ajungem sa aflam ce inseamna adevarata iubire pentru semenii nostri pana nu-l iubim mai întai pe Dumnezeu. Numai în iubirea noastra pentru Dumnezeu descoperim şi ce este de fapt iubirea adevarata pentru aproapele. Am inceput sa inteleg acest lucru tarziu in viata si cu toate ca am vazut aceasta, inca imi vine greu de multe ori ca sa manifest aceasta dragoste crestineasca pentru ca cele omenesti sunt adanc inradacinate in viata noastra pe care o ducem in lume. Dumnezeu ne cere sa facem un lucru mai putin obisnuit, care necesita intelegere multa si osteneala din partea noastra. Iubirea aproapelui inseamna sa ne identificam cu cel de langa noi si cu suferintele sale, sa ne punem in situatia celui aflat la necaz, exact ca si cum noi am fi aceia care sufera. Este o reacţie de simpatie, de empatie, de identificare. Este ca si cum ne-am privi intr-o oglinda in care nu pe noi ne vedem, ci imaginea celuilalt, a aproapelui, imaginea dumnezeirii din om.

„Ori fara Iisus, relatia de iubire dintre oameni este incompleta, nedesavarsita, fiindcă doar prin umanitatea lui Iisus devenim și noi partasi ai  iubirii perfecte, desavarsite.”

Iată ce poate face iubirea! Dragostea creştină nu insistă asupra neîmplinirilor altuia, ci caută să le acopere. Fiecare avem lipsuri, fiecare putem deveni dezagreabili pentru unii dintre semenii noştri, prin anumite particularităţi ale noastre, fiecare ne putem întâlni în viaţă cu asemenea situaţii.Viaţa ar deveni insuportabilă, dacă am sta să luăm în seamă orice răbufnire de nemulţu­mire şi orice criză de irascibilitate, dacă am cere explicaţii şi scuze pentru orice ofensă. Până şi relaţiile noastre de fa­milie ar deveni imposibile. Iubirea acoperă păcatele, căutându-le şi găsindu-le scuze.În sufletul fiecăruia, chiar şi al celui mai mare păcătos, există o sămânţă de bine, răul în­suşi fiind, uneori, o consecinţă a denaturării acelui bine aflat în germen. Iubirea este înţelegătoare şi compătimitoare. Iubirii îi place să găsească oriunde şi oricând binele, crede în el, îl caută peste tot. Este un dar de la Dumnezeu care ne îndeamnă să ne purtăm cu blândeţe faţă de lipsurile altora, rămânând mereu exigenţi şi severi faţă de noi înşine. Nu este o formă de laşitate, ci acea iubire cerească, superioa­ră, care, în loc să se cufunde în beznă, caută faţa luminoa­să a omului. Iubirea îi iartă şi pe cei cu inima împietrită, le găseşte scuze celor ce îi osândesc pe alţii.Să nu ui­tăm că iubirea adevărată, care rămâne mereu neclintită, nu vine de la noi, ci de la El. Cu cât vom trăi mai aproape de izvor, cu atât mai mult şi mai statornic vom putea sorbi din apele lui.

sursa : http://altarulcredintei.md

Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului – Editura Sofia, Bucureşti 2008, p. 92-93

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine insuti

Dacă vrei să ajuţi Biserica, cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine însuţi, decât să cauţi să îndrepţi pe alţii.

Dacă te îndrepţi pe tine însuţi, imediat se îndreaptă o părticică din Biserică. Dacă aceasta ar fi făcut-o toţi, Biserica s-ar fi îndreptat. Însă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înşişi. Pentru că a te preocupa de tine însuţi cere osteneală, iar a te preocupa de alţii este uşor.

Dacă ne preocupăm de îndreptarea noastră şi ne întoarcem mai mult spre lucrarea lăuntrică decât spre cea exterioară, dând întâietate ajutorului dumnezeiesc, vom ajuta mai mult şi mai eficace. Ba încă, vom avea şi pacea lăuntrică, care va ajuta fără zgomot sufletele ce le vom întâlni, pentru că starea duhovnicească lăuntrică trădează virtutea sufletului şi îi schimbă pe ceilalţi.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, vol. II, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p.76

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Nu este niciodata tarziu sa punem inceput bun vietii noastre

Cand vine seara si ne despartim de obligatiile cele multe si obositoare ale zilei, cautam sa ne linistim si ne retragem in camera noastra cu gand de a mai citi poate cate ceva bun si folositor pentru suflet, pana ne vine somnul. Sau poate, inchidem lumina si ingenunchind langa pat vorbim cu Domnul ca si cu cel mai bun prieten al nostru care ne asculta cu atentie desi…El stie totul despre noi. Ne dorim foarte mult prin urmare sa nu uitam nici cea mai mica si neinsemnata greseala pe care am facut-o chiar si fara de intentie. Ne facem o indatorire sfanta din acest lucru si la sfarsitul confesiunii noastre Il rugam din tot sufletul pe tatal ceresc sa ne asculte rugamintea de a ne ajuta a doua zi ca sa reluam cu mai multa reusita stradania noastra de a duce o viata duhovniceasca adevarata.

Ce înseamnă pun început?

“In scrierile Sfinţilor Părinţi întâlnim deseori acest îndemn: să pui început, sau pun început, sau am pus început, sau voi pune început. Intâlnim acest îndemn la Sfinţii Părinţi, dar îl întâlnim şi în zilele noastre. Mi-e teamă, însă, că nu ştim exact ce înseamnă acest îndemn şi ce vrea să spună cineva atunci când îl foloseşte. Nu inseamnă nimic dacă doar rosteşte cineva un îndemn al Părinţilor sau al unor oameni sfinţi din zilele noastre. Problemele trebuie cunoscute de om, pe cât este cu putinţă, în profunzime şi abia apoi să se familiarizeze cu ele, să le asimileze, să le trăiască. Fără aceasta, cunoaşterea nu foloseşte la nimic.

Din câte vedem în scrierile Părinţilor, se poate ca cineva să spună, sau chiar să şi simtă, în fiecare clipă, nevoia de a spune pun început, voi pune început. Şi aceasta nu doar la începutul anului, nu doar când ne aflăm în vreun popas al vieţii noastre, nu doar la începutul săptămânii, ci la începutul fiecărei clipe. Pun început. Omul nu numai gândeşte că este bine să facă aşa, dar simte nevoia să şi spună pun început. Şi cu cât se hotărăşte cineva mai degrabă să pună început, cu atât este mai bine. Dacă nu cunoaşte, însă, semnificaţia acestui îndemn şi nu face ceea ce trebuie, totul va părea un joc sau o bătaie de joc.

Aşadar, Părinţii simţeau nevoia de a pune început, adică de a începe viaţa adevărată, duhovnicească în fiecare clipă. Sfinţii puneau început în fiecare zi şi, fără să-şi dea seama, la final s-au aflat pe malul celălalt.

Ce înseamnă în faptă pun început? Să începem cu partea teoretică, cu partea psihologică pe care trebuie să o înţelegem. Apoi vom trece la partea practică. Cel care spune că pune început spune, cu alte cuvinte: „Mă predau pe mine lui Dumnezeu. Imi silesc sinele să se supună lui Dumnezeu, să asculte de Dumnezeu, să-L iubească pe Dumnezeu, sa facă voia lui Dumnezeu, să săvârşească poruncile lui Dumnezeu!”.

Astăzi cineva a mers la biserică, s-a cucernicit, a fost atins în suflet şi spune: „Dumnezeul meu, până astăzi m-am jucat. De astăzi mă încredinţez Ţie!”. Sau cineva a citit o carte duhovnicească sau a ascultat cuvântul lui Dumnezeu şi spune: „Am terminat cu minciuna. Pun început. Mă încredinţez pe mine lui Dumnezeu şi pun inceput ca de aici încolo să fac voia Sa!”.

Cel care face acestea cinstit, sincer, din tot sufletul lui, fără nici o reţinere şi fără nici cea mai mică şovăială şi se va încredinţa lui Dumnezeu, aş putea spune că deja din ziua următoare nu va putea spune pe deplin: „Ieri am pus început, ieri m-am încredinţat lui Dumnezeu si astăzi continui aceasta!”. Dacă este onest cu sine, simte şi astăzi nevoia de a face ceea ce a facut ieri, adică să spună: „Dumnezeul meu, eu astazi Te cunosc prima oară. Astăzi pentru prima oară vin în contact cu Tine. Astăzi, Dumnezeule, simt nevoia să mă încredinţez Ţie!”. Deşi, acestea le-a spus şi le-a făcut şi ieri. Nu înseamnă că ieri s-a amăgit pe sine. Nu. Sincer şi cinstit a făcut-o ieri, însă totodată simte nevoia să o facă şi astăzi.

sursa : http://www.cuvantul-ortodox.ro  din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, “Sufletul meu, temnita mea”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2009)

Cristina David

 

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu
GAZETA DE TAM-TAMURI marca "Elenushu"

"Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor."

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Fundatia Arsenie Boca - Fundaţia Creştină Arsenie Boca

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

MĂRTURISITORII

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Pagina dedicata Cinstirii Maicutei Domnului

De fiecare data cand va veti ruga Maicii Domnului sa stiti ca rugaciunea va este ascultata.“Toate rugaciunile Maicii Domnului sunt pentru sufletele intristate, pentru sufletele deznadajduite, cele care nu pot purta povara greutatii, care sunt rupte in doua, sunt cu inimile frante…”

Hrisostom Filipescu

Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!

anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)...

%d blogeri au apreciat asta: