Să avem încredere în Dumnezeu!

A fi responsabil de un anume lucru pe care il faci sau de un cuvant pe care il rostesti, a-ti da seama adica de consecintele ce s-ar putea ivi ca urmare a celor intreprinse si a-ti asuma raspunderea pentru acestea, este un fapt care presupune o anume intelegere si o anume  intelepciune de viata pe care de cele mai multe ori le capeti prin experienta proprie , nu din cele citite sau spuse de catre altii. Noi avem libertatea de a ne alege cuvintele, faptele iar alegerile ne apartin.  Responsabilitatea noastra de aici decurge : pentru ca am ales a face un anumit lucru, trebuie sa suportam consecintele actiunii, care pot fi bune sau rele. Ca si crestini, noi avem o resposabilitate dubla : in relatie cu Dumnezeu si in relatie cu oamenii. Ar fi atat de usor să găsim vinovatul pentru greselile noastre… şi este o luptă interioară foarte grea pe care suntem obligati din punct de vedere moral sa o ducem asa incat să ajungem acolo unde sa nu ne fie frică de consecinţele acţiunilor noastre. Pentru cei care au credinta in Dumnezeu si frica de dreapta Lui judecata, simtul responsabilitatii in viata este mult mai puternic  decat la oamenii care nu au teama de nimic si care usor aluneca pe panta gasirii unei scuze si a unui alt vinovat decat ei insisi.

Maica Siluana Vlad, cunoscatoare buna a firii umane, vorbeste despre felul in care parintii si educatorii pot si se cuvine sa indrume tinerii spre formarea unui sentiment al responsabilitatii care sa-i ajute in asumarea faptelor si deciziilor lor. Ea atrage atentia asupra unor greseli de indrumare in acest sens, care greseli se pot repercuta mai tarziu in viata asupra viitorului caracter al tanarului.

„Iubirea noastră este bolnavă. Noi credem că ne e bine atunci când nu avem necazuri şi că ne e rău când ne doare ceva, când avem necazuri. Din cauza acestei definiţii proaste a iubirii, a binelui, iubim prost. Noi credem că-i iubim pe cei de lângă noi dacă-i ferim de rele, de necazuri. E o proastă/falsă iubire şi păguboasă. Sigur, trebuie să-i învăţăm, mai ales dacă am fost numiţi în responsabilitatea asta, dacă suntem părinţi sau profesori sau stareţi, duhovnici, şi cred că acesta-i gândul care acum, zilele astea, a apărut în sărmana mea minte: trebuie doar să-i ajutăm să-şi asume răspunderea. Tu vei vedea! Este cuvânt de la Dumnezeu. Tu vei vedea şi să-ţi dea Dumnezeu să-ţi fie spre folos. Pentru că Mântuitorul spune: „Veniţi şi vedeţi!”. Vino şi vezi! Altfel, dacă omul este adus cu forţa, se împotriveşte, închide ochii, nu vede nimic şi chiar dacă îi ţine deschişi, îi ţine deschişi asupra unei alte perspective şi vede altceva…

Nu ne rămâne decât să avem încredere în Dumnezeu! Ce-o să se întâmple cu copilul tău, care se duce la discotecă chiar dacă tu nu-l laşi: poate să fie rănit, poate să fie bătut, poate să fie violat, dar dacă el vrea la discotecă, tu să-i spui: „Eu nu vreau să te las, pentru că mie mi-e frică pentru viaţa ta, mi-e frică să nu păţeşti asta sau asta sau asta, dar dacă ţie nu ţi-e frică, du-te, şi să-ţi asumi asta. Poţi să-ţi asumi asta?”. Atunci, copilul poate că va înţelege ce este cu tine şi poate nu-şi va asuma asta şi se va potoli. Nu ştiu dacă sub forma asta, dar să ne ajute Dumnezeu, pentru că eu vreau să învăţ asta. Să dăm voie oamenilor să-şi trăiască lecţiile pe care şi le pregătesc. Să nu le zicem să lipsească de la şcoală pentru că s-ar putea să ia nota patru.”

Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 94-96

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

O rugaciune plina de viata

In rugaciune punem tot sufletul nostru ca sa o facem vie

 

O rugaciune facuta din obligatie numai pentru a ne face „datoria” de a respecta timpul rezervat zilnic pentru rugaciune (pravila de rugaciune), este o nevointa zadarnica, ne atrag atentia sfintii parinti din experienta lor si trairile duhovnicesti de o viata. De ce ar fi asa? Un preot cu intelepciune si mai ales multa rabdare ne povesteste cele intamplate lui in timpul unei spovedanii. Relatarea sa cuprinde cateva invataturi bune de urmat despre felul in care putem face rugaciunea in asa fel incat sa ne foloseasca cu adevarat, sa nu irosim fara folos real timpul dedicat comunicarii noastre cu Domnul.

„Într-o zi mi s-a adresat o femeie: „Părinte, de mulți ani citesc rugăciunile, le citesc și dimineața și seara, dar cu cât mai mult le citesc, cu atât mai puțin îmi sunt pe plac și cu atât mai puțin cred că mă pot considera o persoană credincioasă. Nu doar că sunt obosită de aceste rugăciuni, deja nici nu mai reacționez le ele.

Atunci i-am spus: „Nu mai citiți rugăciunile de dimineață și de seară.”

Femeia s-a mirat : „Cum să nu le citesc?” Am repetat: „Lăsați-le, nu le mai citiți. Dacă inima dumneavoastră nu răspunde la aceste rugăciuni, atunci ar trebui să găsiți un alt mod de a vă ruga. Cât timp acordați rugăciunilor de dimineață? ” „ Douăzeci de minute”. „Sunteți gata să-I acordați douăzeci de minute lui Dumnezeu?”  „Desigur”.  „Atunci alegeți o singură rugăciune pe care să o citiți timp de douăzeci de minute. Citiți câte o frază din ea, apoi meditați la conținutul acesteia, apoi citiți următoarea frază, meditați și la conținutul ei, repetați-o din nou, încercați să vedeți dacă vă conduceți de cuvintele ei în viața dumneavoastră, dacă sunteți gata să trăiți în așa fel, încât această rugăciune să devină o realitate a vieții dumneavoastră.”

Spuneți în rugăciune: „Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele cel ceresc”. Ce înseamnă aceasta? Sau: „Doamne, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice”. Care este pericolul acestor chinuri, cu adevărat vă este frică de ele, aveți nădejde cu adevărat că veți fi izbăvită de ele?” Femeia mi-a urmat sfatul și, în curând, rugăciunile ei au prins viață.”

Trebuie să ne învățăm să ne rugăm. Trebuie să ne perfecționăm; nu ne putem permite să stăm în fața icoanei și să rostim vorbe goale.

Mitropolitul Ilarion Alfeyev – „Despre rugăciune”

sursa : http://altarulcredintei.md

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | 3 comentarii

Daruind altuia ceea ce nu ai, le vei dobandi si pentru tine

Dând ce nu ai, dobândeşti şi tu ceea ce ai dat altuia

Chiar dacă nu ai credinţă, dând-o altora, o vei avea şi tu. Căutând-o pentru altul, o vei dobândi. Pe aproapele tău trebuie să-l ajuţi cu ceea ce nu ai. Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău. Dăruind altuia ceea ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, speranţă – le vei dobândi şi pentru tine. Trebuie să-l ajuţi cu ceea ce nu ai. Dând ce nu ai, dobândeşti şi tu ceea ce ai dat altuia.

Nu-i aşa că e minunat? Dai de băut însetatului apa pe care poate nu o ai nici tu, dai de mâncare înfometatului hrana care şi ţie-ţi lipseşte, îmbraci pe cel gol cu o îmbrăcăminte după care jinduieşti şi tu…Nu-i acesta secretul vieţii călugăreşti? Iată paradoxul creştin în toată plinătatea, puterea şi splendoarea lui. Iată ce ne cere Hristos: ce pare absolut imposibil! Să dai ceea ce nu ai! Dar iată şi făgăduinţa nebună, răscolitoare, cutremurătoare: dând ceea ce nu ai, dobândeşti, tu, ceea ce ai dat din golul fiinţei tale. Darul suprafiresc făcut altuia se reflectă asupră-ţi şi te plineşte pe tine, te înavuţeşte, te preface, te încreştinează.

Să dăm, aşadar ce nu avem, cum şi El, Dumnezeu fiind, ne-a dăruit moartea Sa de om muritor. Să piară din noi orice frică, nesiguranţă, deznădejde: călugărul e chemat să dea altora credinţa şi lumina chiar dacă lui îi lipsesc. Şi să nu se îngrijoreze: dând va dobândi.

Nicolae Steinhardt – monahul de la Rohia

Cristina David

 

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Sânzienele

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Sânzienele ( Drăgaica)

De obicei, Biserica sărbătorește ziua morții sfinților, adică ziua nașterii lor pentru viață veșnică. Uneori însă e sărbătorită și ziua de naștere a sfântului. Este cazul Sfântului Ioan Botezătorul, cel numit în cărțile religioase „Luceafărul“ pentru felul în care pregătește nașterea „Soarelui“, Iisus Hristos.

Sărbătorită în 24 iunie, nașterea cea peste fire a lui Ioan – căci Elisabeta îl aduce pe lume la bătrânețe – pregătește apropiata minune a nașterii din Fecioară.

Redau minunatele cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt prin care monahul de la Rohia alcatuieste un admirabil portret duhovnicesc al Sfantului Ioan Botezatorul – cel mai mare om nascut din femeie  („Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat dintre născuţi din femei, unul mai mare decât Ioan Botezatorul” – a mărturisit insuşi Mantuitorul despre Sfântul Ioan (cf. Matei 11, 11):

Ne putem întreba acum ce semnifică pentru noi Ioan Botezătorul, prin care însuşiri ale lui ni se arată admirabil, adică vrednic de mirare şi veneraţie, prin care ne poate fi călăuzitor şi model? Prin smerenia sa absolută, desigur. Prin iubirea sa totală faţă de un altul, respectiv de Hristos, prin puterea de zdrobire a iubirii de sine şi a înlocuirii ei cu iubirea pentru altul. Ioan Botezătorul se trece în umbră, se şterge, parcă s-ar dori invizibil.

Noi reţinem din viaţa şi jertfa Sfântului Ioan Botezătorul (…) capacitatea omenească de a ieşi din sine, de a depăşi strâmtoarea fenomenalităţii, de a iubi pe un altul. Noi cutezăm chiar a ne face o călăuză (sau măcar un temei de neîncredere în afirmaţii sumare) din zguduitoarea, admirabila, senina frază de la Ioan 3, 30: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez“.

Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi, Editura Manastirii Rohia, 2006)

Noaptea de Sanziene

In fiecare an, pe 24 iunie, romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor. Noaptea ce precede aceasta  zi se crede ca este magica – minunile sunt posibile, fortele benefice, dar si cele negative ajung la apogeu. In Moldova, crestinii ortodocsi se roaga la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava.  Ei spera ca vor scapa astfel de necazuri si de boli.

Hora Sanzienelor

Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele se prind in hora si „dau puteri” deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina. Daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara, devenind surate bune cu inraitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se razbuna pe femeile care nu tin sarbatoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici barbatii nu scapa usor. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.

Puteti continua sa cititi aici :https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/noaptea-sanziene-68734.html

Cristina David

 

 

 

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 2 comentarii

Gandurile ascunse ale inimii

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca

 

„Darurile cu care inzestreaza Dumnezeu pe oameni, – pe crestini la Botez sunt lumina a cunostintei de Dumnezeu, lumina intelegerii lumii si lumina dumnezeiasca, in cei desavarsiti.
Darurile sadite in om asteapta vreme cu prilej, asteapta imprejurari de tot felul, ca sa se arate cele ascunse in firea omului, fie bune, fie rele, precum si lupta dintre ele.

Toate intamplarile si imprejurarile prin care trecem intr-o viata – multe, de nu seamana o zi cu alta printre alte rosturi au si pe acesta: sa vadeasca, sa scoata la iveala cele sadite in ascunsul omului. Si fiindca in om sunt doua inclinari: una catre Dumnezeu si alta catre sine impotriva lui Dumnezeu, incercarile si ispitele pun omul fie intr-o valoare, fie intr-o negatie.
Cuvantul: «Ca sa se arate gandurile ascunse ale inimii» se afla in Noul Testament spus prima data de dreptul Simion, Preasfintei Fecioare, cand a adus pe Iisus prima data in Templu. «Iata Acesta este pus spre caderea si ridicarea multora in Israil si spre semnul caruia se va grai impotriva. Iar prin sufletul tau va trece sabie – ca sa se dea pe fata gandul a multor inimi.» (Luca 2,34-35)”

Parintele Arsenie Boca – „ Cuvinte Vii”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 168 – Extras din „ROSTUL INCERCARILOR”

sursa :https://www.fundatiaarsenieboca.ro/

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Iisus e zi de zi printre noi şi cu noi va fi cât e vremea

 

Rugăciunea îndelungată şi iubirea de Dum­nezeu îi ajută pe unii oameni să per­ceapă câteodată „nefirescul”, taina din jurul lor.

Iluminaţi de lumina divină, ei pot per­cepe cu mintea şi mai cu seamă cu sufletul, schim­bările şi întâmplările nemateriale ale lumii, tiparul ceresc care există în toate câte ne încon­joară, umplându-i de mulţumire, de uimire şi încântare, ca rezultat al întâlnirii cu Dumnezeu.

Om printre oameni, dăruit nouă de Dumnezeu ca să ne înveţe ca pe nişte şcolari cum să existăm creştineşte în viaţa aceasta trecătoare, viaţă pe care El a trăit-o cu o stare de minunată smerenie, Iisus e zi de zi printre noi şi cu noi va fi cât e vremea.

Să nu uităm nicio clipă că, deşi s-a înălţat la Ceruri, Mântuitorul nostru Iisus Hristos n-a încetat nicio clipă să ne cheme în mod tainic la pocăinţă, la mântuire, la viaţa cea veşnică, cu glasul Său cel dulce şi duios.
El doreşte să călătorească cu fie­care dintre noi, de la Sfântul Botez până la asfinţitul vieţii noastre, şi chiar dincolo de as­finţit, dincolo de această lume trecătoare, vrea să ne urce înapoi în Raiul cel veşnic, ca să petre­cem acolo, cu El, în veci.

sursa :http://www.formula-as.ro – Ieromonah Nil Efrim, de la Sfânta Mânăstire Mărcuş

Cristina David

 

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Descurca-te!

Am auzit de nenumarate ori aceasta replica de la cate cineva : „Las’ ca ma descurc eu!!!”. Marturisesc insa ca nu suna foarte bine in urechile mele, dar nu reuseam sa pun exact punctul pe i, sa gasesc motivul pentru care eram atat de deranjata de cuvinte…S-a intamplat zilele acestea sa gasesc in lecturile mele pasajul pe care il redau in continuare, scris de monahul de la Rohia cu inegalabila sa franchete a exprimarii, care contine cu mare acuratete lingvistica parerea personala despre expresia in discutie:

„Mă refer la din ce în ce mai folositul şi mai răspânditul verb „a se descurca”, unul dintre cele mai abjecte şi mai odioase din lexicul românesc.

A-i spune cuiva: „descurcă-te” înseamnă a lansa o invitaţie la mită, şperţ, minciună, linguşire, făţărnicie, furt. „Descurcă-te” înseamnă, de fapt, fă ce ştii, orice-ar fi, numai să iasă treaba ori să existe aparenţa că a ieşit. „Descurcă-te” este expresia verbală, activă şi nocivă a supremei şmecherii…

Mărturisesc că este un subiect care mă obsedează. Simt şmecheria cum târcoleşte în jurul nostru, asemenea unui duh rău şi cum vrea să ne prindă în laţul ei pe care-l cred ireversibil. Noi, pe vremea noastră, aveam un verb, poate la prima vedere analog cu „a se descurca”: verbul „a răzbate.” Numai că „a răzbate” avea cu totul altă conotaţie şi ducea la cu totul alte valori. Răzbătător era omul care, prin muncă şi capacitatea sa, înfrunta şi înfrângea greutăţile vieţii, izbutind să le străbată până la o împlinire a sa.”

Intr-adevar, pot sa spun la randul meu, impresia neplacuta imprimata mintii mele la auzul „descurcarii”, s-a aratat limpede dupa ce am citit cuvintele parintelui Steinhardt. Expresia denota o mandrie si o incredere fara margini in propriile forte, eliminand cu desavarsire considerarea, macar – daca nu o recunoastere a priori – unui ajutor venit din partea lui Dumnezeu, acea forta atotputernica in care ne punem noi, credinciosii, nadejdea mereu  si mai ales atunci cand ne gasim in fata unor situatii grele. Acest mod de a ne exprima denota o totala lipsa a credintei in Dumnezeu. Si cred ca acest lucru m-a facut intotdeauna sa am o retinere si  sa nu pot spune la fel cu altii: „las’ ca ma descurc eu!”. Multumesc, parinte drag !

Din Nicolae Steinhardt, Primejdia mărturisirii, Editura Humanitas, 2006

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu