Frica de Dumnezeu

Noi, creștinii, înțelegem frica lui Dumnezeu ca dragoste și ca evlavie și ca respect și cinstire către Tatăl nostru, Dumnezeu.

Sfântul Clement ne înfățișează următoarele: „În poporul vechi – evreu – exista Vechiul Testament, iar legea învăța poporul prin frică… Însă poporului celui nou – creștin – i s-a dăruit de la Dumnezeu un Nou Testament… și frica a fost schimbată în dragoste”.

Părinte, ce este sfiala duhovnicească?

Sfiala duhovnicească este frica de Dumnezeu, în înţelesul cel bun. Această frică, această strângere, aduce veselie, picurând miere în inimă, miere duhovnicească!

Vezi, un copilaş micuţ, care este timid, îl respectă pe tatăl său, se sfieşte şi, din multa sfială, nici nu priveşte la el. Vrea să întrebe ceva şi se roşeşte. Unul ca acesta este bun de pus la iconostas. Un alt copil spune: „E tatăl meu” şi se întinde înaintea lui fără respect, cu îndrăzneală. Iar atunci când vrea ceva, cere cu pretenţia să i se dea, bate cu piciorul în podea, ameninţând.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 274)

postareCristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

DUMINICA SFINTEI CRUCI – A treia Duminica din Postul Mare

DUMINICA SFINTEI CRUCI – A treia Duminica din Postul Mare

„Când seara mergem la culcare

Cu crucea sfântă ne-nsemnăm.

Și tot cu ea începem ziua,

Când dimineața ne sculăm”.

În Mănăstirea Xiropotamu se păstrează Sfinte Moaşte ale Sfinţilor: Procopie, Avxentie, Ignatie Teoforul, Grigorie, Mercurie, Andrei Criteanul, Ioasaf Împăratul Indiei, Solomoni, Haralambie, Parascheva, Pantelemon, Fotini Samarineanca, Atanasie al Alexandriei, Apostolul Vartolomeu, Nil Izvorâtorul de Mir, Hristina, Ioan cel Milostiv, Ioan Gură de Aur şi Vasilie cel Mare, precum şi ale Sfinţilor 40 de Mucenici.

Cel mai de preţ odor al Mănăstirii Xiropotamu este o bucată din Lemnul Sfintei Cruci, care, potrivit tradiţiei, a fost dăruită mănăstirii de către împăratul Roman I Lecapenul. Este cea mai mare bucată din Lemnul Sfintei Cruci – o parte verticală de 31 cm, partea orizontală de 16 cm şi grosimea de 2,5 cm –, pe care se observă urmele unui piron cu care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Gaura pironului este înconjurată cu rubine.

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Trei pași pentru a transforma propriile case în biserici

In vremurile grele pe care le parcurgem, la care recunosc, nu m-am gandit vreodata ca vor veni, pentru ca noi oamenii nu dam atentie lucrurilor esentiale din viata decat cand greul si necazul vin asupra-ne, se impune o schimbare in deprinderile, intentiile, dorintele noastre de fiecare zi. Trist, adevarat si deosebit de stresant. Am vazut cu mare nedumerire cum destul de multi dintre noi, de toate varstele, conditiile sociale si din toate neamurile nu vor sa tina cont de deciziile luate la nivel de stat si de guvern pentru a lupta mai eficient impotriva bolii dusmanoase care a napadit lumea. Nu vor, nu inteleg, sau se prefac ca nu inteleg ? Oricum am lua-o, atitudinea lor si iresponsabilitatea cu care actioneaza in pofida avertizarilor din partea specialistilor care se lupta din greu si in conditii riscante cu acest nou virus, sunt criminale. Nu cred sa gresesc exagerand. Situatia in prezent la nivel de intreaga lume dicteaza o seriozitate cu care foarte multi dintre oameni nu au fost prieteni pana acum. A sosit acel moment in care sa constientizam cu totii ca viata asa cum am dus-o pana acum s-a oprit in loc, cel putin pe moment. Si sa dorim sa aflam spre folosire toate resursele noastre sufletesti si mintale care sa ne indemne si sa ne ajute la trecerea prin marea incercare cu cat mai putine pierderi de vieti pentru tara noastra si pentru lume.

Am ascultat o cuvantare inspirata tinuta cu mult calm de Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Teofan. Este emotionanta caci se adreseaza inimilor noastre infricosate in fata necunoscutului amintindu-ne ca nu suntem singuri , un lucru pe care l-au uitat multi. Indemnul este sa ridicam macar acum ochii la Dumnezeu cu totii, sa-I vorbim si sa aflam de la El liniste si pace prin rugaciune. Multa rugaciune pentru intarirea credintei noastre slabe.

„Să ne folosim de această clipă nedorită, dar venită asupra noastră, ca să facem puțin curat în casele noastre, precum se cuvine să facem curat în inimile noastre” – Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Dumnezeu sa ne ajute la toti!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 2 comentarii

Întreg pământul României a devenit ca o biserică

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că întreaga creație, Universul, este ca o biserică. Am această nădejde că, începând de astăzi, întreg pământul României a devenit ca o biserică.

Toți preoții, slujitorii sfintelor altare au săvârșit slujbele în afara locașurilor de cult. În felul acesta cred că pământul țării noastre se binecuvintează și, așa cum ne spune Sfântul Maxim, a devenit o biserică.

El ne spune că cerul este altarul pământului, iar pământul este naosul în care noi locuim și pe care încercăm, prin viața noastră, să îl sfințim.

Acestea sunt cele două părți esențiale ale bisericii, naosul – unde stau credincioșii, și altarul – unde slujește preotul și se sfințesc darurile de pâine și vin prin invocarea Duhului Sfânt, devenind Trupul și Sângele Domnului.

Începând cu această zi, toată România s-a transformat într-o biserică și este foarte frumos sentimentul acesta.

Mă gândesc că, din pricina neputințelor noastre, a slăbiciunilor noastre, a defectelor noastre, poate am pângărit pământul acestei țări, prin vorbe urâte, prin înjurături, prin păcate.

A venit vremea să sfințim pământul, ieșind din biserica de zid, în biserica din mediul înconjurător.

Această percepție ar trebui să o avem fiecare dintre noi, că Universul, mediul înconjurător este ca o biserică.

Dacă am avea această conștiință, nu am mai arunca nici gunoaiele la voia întâmplării, nu am mai defrișa pădurile, să batjocorim natura, nu am mai lăsa în urma noastră atâtea plasticuri după un picnic și am fi puțin mai atenți.

Dumnezeu vrea să conștientizăm că și pământul, creația, este biserica Lui.

Îi mulțumim Domnului pentru slujba din această seară. Am binecuvântat, prin harul Sfintei Liturghii, pe toți cei care locuiesc în satul acesta.

De acum încolo, fiecare zi de slujire a preoților și a episcopilor este ca o noapte de Paști, căci atunci slujba Învierii o săvârșim în afara locașului de cult.

Îi cerem lui Dumnezeu să ne sfințească, să ne întărească, să avem credință.

În aceste vremuri se va cristaliza credința fiecăruia. Să ne rugăm ca această pandemie medicală să nu se transforme într-o pandemie a necredinței.

Să ținem cu foarte multă responsabilitate de toate recomandările pe care le primim.

Noi, ca Biserică, tragem un semnal de alarmă că este bine să fim responsabili unul față de celălalt.

Sursa: http://episcopiahusilor.ro

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat | Lasă un comentariu

Tatal Nostru in limba vorbita de Domnul Iisus – aramaica

Predica de pe munte

Abwoon d’bwashmaya (Tatăl nostru care eşti în ceruri,)

Nethqadash shmakh (sfinţească-se numele Tău.)

YHVH Yahawa (Yahvhei) Teytey malkuthakh (vie împărăţia Ta.)

Nehwey tzevyanach (facă-se voia Ta)

Aykanna d’bwashmaya (precum în cer)

Aph b’arha (aşa şi pe Pământ)

Hawvlan lachma (Dăne nouă pâinea)

D’sunqanan yaomana (de care avem nevoie)

Washboqlan khaubayn (şi ne iartă nouă greşelile noastre)

Aykana daph khnan (precum şi noi) Shbwoqan l’khayyabayn

(Am iertat pe cei care ne-au greşit)

Wela tahlan l’nesyuna (şi nu ne duce pe noi în ispită.) Ela patzan min bisha (ci ne izbăveşte de cel rău)

Metol dilakhie malkutha (Că a Ta este împărăţia) Wahayla wateshbukhta (şi puterea şi mărirea,) L’ahlam almin (acum şi pururea şi în vecii vecilor) Ameyn (Amen)

În timpul lui Hristos limba maternă a populației Palestinei era aramaica. Expresiile aramaice din Noul Testament sunt și ele martore că aceasta era limba folosită de Hristos. „Talitha cumi” (Marcu 5:41), „Efata” (Marcu 7:34) și „Eli, Eli, lama sabachthani?” (Marcu 15:34)[3] sunt câteva dintre expresiile aramaice folosite de Hristos. În timpul lui Hristos, în sinagogi, Biblia era încă citită în limba ebraică, însă mulți oameni, în special femeile, nu o înțelegeau. Din această cauză, cei care citeau în sinagogi au introdus obiceiul să traducă scripturile în aramaică. Mai târziu au apărut traduceri scrise ale Vechiului Testament în aramaică, numite Targumim. În perioada pre-creștină, ebraica vorbită era deja ieșită din uz ca limbă vorbită, a rămas multă vreme mai mult ca limbă de cult și a fost înlocuită în viața de zi de zi cu aramaica. Aramaica s-a păstrat ca limbă vorbită până în ziua de azi, în câteva mici comunități din Orientul Mijlociu, iar sub numele de „siriacă” e folosită în cult în mai multe biserici orientale – maronită, iacobită etc. alături de arabă. Aramaica antică din Babilon și Iudeea continuă să fie folosită ca limbă liturgică și de învățătură religioasă, alături de ebraică, în religia iudaică.

sursa Wikipedia

postare Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

„Întoarce-te, Doamne, către noi, ca și noi să ne întoarcem spre Tine”

„În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu şi pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunatăţile vin de la Domnul şi de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânşii.
Fie-ţi drag a te ruga de-a pururea şi ţi se va lumina inima şi va vedea pe Dumnezeu.”

Sfântul Nifon, Mitropolitul Ţării Romanesti (1434 – 1508)

„Întoarce-te, Doamne, către noi, ca și noi să ne întoarcem spre Tine” – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Duminica a II-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama)

https://www.facebook.com/doxologia.ro/videos/190284009058612/

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Mandria – boala care ucide sufletul

Care sunt formele în care se dezvoltă si se înmulţeşte mândria în suflet!
Viaţa duhovnicească are multe greutăţi de învins, mai ales din partea mândriei.
Patima importanţei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei, neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, posomorârea, groaza de umilinţă, toate acestea sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulţeşte mândria în suflet.
Mândria şi toţi puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulţumiri, de făţărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate.
Sub influenţa acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei.

Ce e de făcut?
În momente de limpezime de minte – că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu.
Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa.
Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră.

Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte.

Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Parintele Arsenie Boca – Insemnari din manuscrisele de la Sinaia (sursa – Revista Atitudini nr 4/ inedit-parintele-arsenie-boca-comentariu-la-pateric)

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

In Memoriam – Parintele Teofil Paraian

Portret in pix – Gabriela Mihaita David

In ziua de 3 martie 1929 s-a nascut intr-un sat din Transilvania, in judetul Sibiu, cel care avea sa devina unul din marii nostri duhovnici , numit cu mare dragoste si evlavie „duhovnicul bucuriei”, mult indragit de toti cei care ii deveneau ucenici duhovnicesti.

Duhovnicul Bucuriei  daruit cu mult har si dreapta socoteala ne-a spus mereu si mereu cat de importanta este ASCULTAREA fata de Invataturile si cerintele Domnului , pentru a nu ne indeparta de El si a pierde, astfel , Iertarea Lui si mantuirea sufletelor noastre!

Explica parintele celor care veneau sa se impartaseasca din minunata lui intelepciune duhovniceasca semnificatia cuvantului „călugăr“ si le spunea ca în limba greacă întelesul lui ar fi „bătrân frumos şi bun“.
Prin tot ceea ce a făcut, dar în mod deosebit prin îndemnurile şi îndrumările sale duhovniceşti, părintele Teofil Părăian a dovedit din plin aceste insusiri. A fost un om al lui Dumnezeu printre noi, un bătrân sfânt şi bun, frumos la chip şi la suflet. Pe sine se caracteriza ca „duhovnic mare, mic şi de nimic“. Mare pentru cei care-l caută şi îi urmează sfatul, mic – pentru cei ce nu îl ascultă şi de nimic – pentru cei care nu îl cunosc şi nu sunt preocupaţi de mântuirea sufletului lor.

Ca duhovnic, a fost un om al echilibrului, bun cunoscător al sufletului omenesc, dăruit cu sfat mântuitor şi discernământ duhovnicesc. Om al iubirii, bucuriei şi odihnei sufleteşti, mângâia prin cuvintele sale, care ajungeau în sufletul însetat de sens ca un balsam alinător. Adesea repeta cu plăcere cuvintele athonite: „În inima mea nu este decât uşă de intrare“, pentru că, odată intrat, cineva nu mai putea ieşi din dragostea şi rugăciunea părintelui. Părintele le dezvăluia ascultatorilor sai cu smerenie : „întâi e datoria, apoi e bucuria !”

Am cunoscut cativa fii si cateva fiice duhovnicesti ale Parintelui Teofil, care mergeau la dansul cu sufletul deschis si inima plina de incredere, cu multa evlavie , doritori sa-i auda sfaturile incarcate de miere duhovniceasca pe care si acum le pastreaza ca pe un indreptar de mare folos.

Usa chiliei parintelui de la Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – in fata careia imi imaginez multime de credinciosi plini de emotie asteptand intalnirea cu duhovnicul cel bun care aducea intotdeauna bucurie in inimile lor si o lumina frumoasa pe chip.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, langa El, in Imparatia Sa. AMIN!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 2 comentarii

Daca nu iti schimbi viata, la ce mai postesti ?

Postirea, din cate inteleg eu si din tot ce am citit si invatat de la sfintii parinti si de la indumnezeitii nostri duhovnici, este ABTINERE si pastrarea MASURII in toate. De la ce este bine sa ne abtinem? Fireste ca, de la ceva RAU , adica de la lucrurile – gandurile, vorbele, faptele, care nu ne fac bine nici noua si nici celorlalti. Facand acest gest de abstinenta, noi respectam porunca iubirii aproapelui, data de Hristos, acea porunca ce ne spune mereu si mereu sa nu facem altuia ceea ce noua nu ne place. Cu alte cuvinte, sa nu facem rau in jurul nostru. Si implicit, sa nu ne facem rau noua insine. In masura in care respectam cat putem mai mult aceasta luminoasa porunca, capatam si noi linistea si pacea sufleteasca, cele doua „bunuri supreme”. Sa privim postul nu ca pe o obligatie, ci ca pe un mijloc de a deveni mai buni in fapte si gandire. Pentru ca nimeni nu ne obliga sa postim, in afara de propria noastra constiinta de crestini care asculta vocea Lui Dumnezeu si ii implinesc voia lui sfanta.

Sfinţii Părinţi au subliniat in nenumarate randuri că postul trupesc fără cel sufletesc este lipsit de orice valoare morală, duhovniceasca. Cu pacate sufletesti si trupesti pe constiinta sa, nici un credincios crestin nu poate spera sa paseasca si sa inainteze pe calea aratata de Hristos. In Postul cel Mare care ne conduce zi de zi, saptamana dupa saptamana catre Minunea Invierii Domnului, simtim o nevoie sufleteasca imperioasa de a ne curati constiinta intinata de multe pacate si greseli, pentru a trai cu adevarat bucuria ei si a ne putea inalta sufleteste in lumina acestei mari sarbatori crestine.

„Am intrat în limanul Postului Mare. Să ne facem acum vreme pentru a ne cerceta pe noi înşine cu luare-aminte şi în amănunţime: usile pocaintei se deschid pentru noi mai larg ! ” (Sfantul Ignatie Briancianinov – din predica in lunea primei saptamani a Postului Mare)

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur ne atrage atentia ca postul trupului este hrana sufletului.

Rugaciune care se face mai ales in timpul Postului Mare

„Sa nu postim in intelesul stramt: sa fim multumiti ca nu mancam carne, oua, branza sau altceva, dar mancam carne de om, muscand cu vorba, clevetind, osandind, min­tind sau jurand stramb” spunea Parintele Arsenie Boca, adancind semnificatia postirii si punand accent pe aspectul cel mai nevralgic : abtinerea de la otravirea sufletului nostru si al aproapelui prin ganduri rele, cuvinte care ranesc, faptuirea unor lucruri care contravin invataturii Mantuitorului nostru. Care sunt aceste fapte? Le putem desprinde usor cand ne aducem aminte de porunca de capatai ” „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Mt. 22, 39), la care sa adaugam porunca intaritoare data noua tot de Iisus: „Porunca noua dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 13, 34; 15, 12).

Ma gandesc cat de minunat si bine este sa dorim si sa speram in egala masura, (intetind rugaciunile in acest sens), ca stradania noastra pe toata perioada postului sa aiba rezultatele dorite si ca deprinderile bune ce le capatam pe parcurs, cu adanc caracter moral, sa dureze apoi in timp mult dupa ce am sarbatorit cum se cuvine Sfanta Inviere.

Sa nu pierdem rodul postului, dupa ce am rabdat truda postului ! Cel ce nu cunoaste postul, nu cunoaste crucea”. (Sf .Ioan Gura de Aur)
Daca nu îti schimbi viata, la ce mai postesti ? Schimbarea bucatelor nu ajuta la nimic”. (Sf.Ioan Gura de Aur)

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne dea putere si sa ne ajute, avem mare nevoie de intarire a slabiciunii noastre omenesti.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Sfaturi pentru formarea unui caracter frumos

Alexandru Vlahuta – foto internet

Scriitorul si poetul Alexandru Vlahuta ne-a lasat cateva lucrari de valoare intre care amintesc aici lucrarea „România pitorească”, despre care criticul literar Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară.” Sunt cunoscute colaborarea sa la revistele de frunte ale vremii sale, precum si prietenia cu personalitati marcante din viata culturala a tarii intre care Eminescu, Cosbuc, Grigorescu. Nu multa lume cunoaste insa marea lui sensibilitate si credința sa în Dumnezeu, aceste aspecte definitorii ramanand puțin cunoscute celor care i-au studiat opera literara in liceu dar nu i-au citit lucrarile. Cred ca si mai putin cunoscut este faptul ca mama sa, de origine din Transilvania, a trait in manastire inainte de a se casatori cu tatal scriitorului, Neculai Vlahuta. Mai tarziu, in varsta fiind, Ecaterina Vlahuta se va reintoarce la viata in manastire, calugarindu-se sub numele de maica Elisaveta la Manastirea Agapia.

Ilustrative pentru gandirea scriitorului si pentru inaltele valori crestine pe care le aprecia in viata, sunt sfaturile intelepte adresate fiicei sale, Margareta, intr-o scrisoare pe care o putem citi si noi ( ea se afla la casa memoriala Alexandru Vlahuta din Agapia).

foto internet

“Sa traiesti, Mimilica draga, si sa fii buna! Sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca, mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea,…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea este o opera de fiecare clipa, – cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita…

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desteptaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine!” Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta, a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.

Te imbratiseaza cu drag,

Al. Vlahuta

Cand ai implinit saptesprezece ani.”

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu