Preacuviosul Antonie cel Mare – 'Sihastrul Domnului"

Antonie era un adevarat ascet, calugar sfant, vietuitor cu Hristos, in desavarsita infranare si curatie..Asa a trait pana la adanci batranete, adica pana in anul 396, cand si-a implinit calatoria si a primit cununa maririi, avand varsta de 105 ani. Biserica pomeneste numele lui de mare sfant parinte la 17 ianuarie.

Desi om fara carte si fara scoala, care n-a stiut nici macar sa scrie, Sfantul Antonie este unul dintre cei mai mari invatatori ai vietii crestine, cu cuvintele si faptele lui. Antonie este unul dinre intemeietorii vietii monahale, a vietii inchinate cu totul lui Dumnezeu. De aceea este numit „patriarhul calugarilor singuratici”, „inger pamantesc si om ceresc”, Parinte al parintilor”, , „Sihastrul Domnului, Sfantul Parintele nostru Antonie cel Mare”.

Preacuviosul Antonie cel Mare – desen in pix de Gabriela Mihaita David

A fost „mare Antonie”, prin smerenia sa. Cu smerenia a biruit demonii patimilor si a dobandit sfintenia. Smerenia l-a facut sa se retraga mereu din fata oamenilor ca sa caute fata lui Dumnezeu. Tot smerenia l-a facut sa lase cu limba de moarte la doi din ucenicii lui sa-l ingroape intr-un loc necunoscut, ca sa nu-i afle nimeni mormantul.

Tot asa de mare a fost Sfantul Antonie si prin intelepciunea lui, care a fost un ales dar primit de la Dumnezeu, intelepciune aratata in pildele si invataturile lui pastrate, unele, si cuprinse in Filocalie (volumul I, pag.3-34), in Pateric (Pag. 7-15) si in alte carti duhovnicesti.

Iata aici cateva din inteleptele lui invataturi:

„Trupul vede prin ochi; iar sufletul prin minte…Ochiul priveste cele vazute, iar mintea intelege cele nevazute. Caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclie care lumineaza sufletul.”

„Dumnezeu nu poate fi vazut, ci numai inteles cu mintea, fiind cat se poate de invederat in cele vazute, asa ca sufletul in trup…”

„Om se numeste cel ce ingaduie sa fie indreptat. Cel ce nu poate fi indreptat este neom, caci aceasta se afla numai la neoameni.”

„Bogatia este furata si rapita de cei mai puternici. Dar virtutea sufletului este singura avere sigura, care nu e furata si care dupa moarte mantuieste pe cei ce au dobandit-o”.

Parintele Ilarion V Felea – „Preacuviosul Antonie cel Mare” – in „Cuvantari la vietile sfintilor” vol I

Postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 1 comentariu

Omagiu Poetului Luceafar

Portretul lui Eminescu- desen de Gabriela Mihaita David

Intr-un fel, Eminescu e sfantul preacurat al ghiersului romanesc. Din tumultul dramatic al vietii lui s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastra depasita, dimensiunile lui trec peste noi, sus si peste vazduhuri. Fiind foarte roman, Eminescu e universal.” (Tudor Arghezi)

Poezia RUGACIUNE dedicata de Eminescu Maicii Domnului

În literatura închinată Sfintei Fecioare Maria, în poezia „marianică”, poezia de mai sus este considerată ca una dintre cele mai inspirate pagini de adorare a Maicii Domnului.

Postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 2 comentarii

Arta impacarii

„Nimeni nu s a supărat vreodată că pe din afară castanele au ghimpi care înţeapă, că nucile au coaja groasă verde, care înnegreşte mâinile, că migdalele au înveliş tare, care trebuie spart, și nimeni n a încetat să le mănânce pentru că aceste fructe creează greutăţi la curăţat, ci fiecare, în linişte, înlătură ghimpii cei din afară, îndepărtează coaja greu de curăţat şi se bucură de fructul gustos.
De ce oare să nu se întâmple acelaşi lucru şi în relaţiile noastre cu semenii? De ce să nu ne îngrijim cu aceeaşi linişte şi răbdare, calm şi simplitate, de aflarea frumuseții ascunse a sufletului semenilor, care există cu siguranță în toți?
Când îl iubeşti pe aproapele tău, admiri „diamantul” care se găseşte înlăuntrul lui şi inima ta se bucură. Când nu l iubeşti, te agăţi de „pietrele” şi de „mărăcinii” lui şi-ţi îmbolnăveşti inima.”

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis – „Nu te mai suport ! arta împăcării cu tine însuți și cu ceilalți”)

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 4 comentarii

Vointa e forta sufletului

Blog crestin ortodox - IN MEMORIAM - Preot Ilarion V Felea

Autorul este un excelent cunoscator al textelor biblice, pe care le ordoneaza in functie de planul general al cartii, dar si al traditiei rasaritene. Dar nu asupra lor vreau sa ma opresc. Eruditia patristica si splendoarea incursiunilor hermeneutice l-ar indemna pe cititor sa creada ca se afla in fata unui tratat de teologie academica, sobra, elaborata la rece si redactata cu acribie terminologica, ceva de genul scrierilor dogmatice ale Parintelui Staniloae.  Surpriza vine din paginile sau paragrafele in care autorul adopta un ton colocvial, viu, patetic, insufletit si insufletitor, ca si cum le-ar spune catorva prieteni sositi pe neasteptate la masa lui de lucru: Hai sa va spun ce-am scris astazi, alternand lectura cu parafrazari verbale, totul fiind insotit de o masurata gesticulatie pastorala. De abia atunci iti dai seama ca ai in fata o carte de predici sau, cel putin, de meditatii publice, pe care Preotul Ilarion Felea…

Vezi articolul original 545 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

BOLUL CU OREZ ( Pildă chinezească )

La inceput de an nou doresc sa va urez tuturor care se nimeresc pe aceste pagini, tot binele si toate cele de folos fiecaruia! In anul 2020 sa va bucurati de sanatate, sa aveti impliniri frumoase asa dupa cum va doriti iar bunul Dumnezeu sa va fie punct de sprijin la fiecare actiune caci cu El alaturi, sigur nu puteti da gres!

M-am gandit sa postez aceasta istorioara cu talc desi nu este din folclorul romanesc si nici din tezaurul pildelor crestin ortodoxe. Poate chiar din acest motiv. Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ne cheama si ne indeamna la buna voire intre noi, intre toti oamenii de pe pamant. Mantuitorul nu s-a intrupat pe acest pamant doar pentru unii dintre noi, ci pentru toti. El nu obliga pe nimeni sa faca ceea ce ne-a invatat dar ii cheama pe toti sa incerce sa-si schimbe felul nepotrivit de a fi si sa isi invinga slabiciunile omenesti care sunt piedici in calea binelui, a intelegerii si a iubirii. Sa cautam sa ne infrumusetam sufletul, inima si mintea cu sentimente si ganduri frumoase pline de lumina spre a ajunge sa ne respectam si sa ne apreciem unii pe altii.

Aceasta sa ne fie intentia acum la inceput de an nou, intentie pe care s-o transpunem in fapta. Putem incepe prin a dori sa capatam mai multa rabdare si a ne-o exersa, sau sa luam hotararea de a fi mai buni si a darui mai mult…Putem si avem libertatea sa incepem lucrul bun acolo unde ni se pare ca avem mai multa trebuinta…sa ne ajute Domnul!

BOLUL CU OREZ ( Pildă chinezească )

Într-o zi de vara, Huang merse la cimitirul satului, cu un buchet de bujori la mormantul sotiei sale. In timp ce aranja el acolo florile intr-un vas cu apa, ceva ii atrase atentia: un alt barbat aseza pe mormantul vecin un bol cu orez.
Huang s-a apropiat mirat si putin sarcastic l-a intrebat:
– Nu te supara omule, doar nu crezi ca defunctul tau chiar o sa manance orezul?
– Ba da, a raspuns foarte calm cel intrebat, atunci cand al tau o sa miroase florile!


Morala: a respecta opiniile altora este una din cele mai mari virtuti pe care le poate avea o fiinta umana. Oamenii sunt diferiti, actioneaza diferit, gandesc diferit.
Nu judecati… dar incercati sa intelegeti si daca nu puteti, atunci uitati…

Amintiti-va cele 5 reguli pentru a fi fericit:
Elibereaza inima de amaraciune.
Elibereaza mintea de griji.
Traieste simplu.
Daruieste mai mult.
Asteapta-te sa primesti mai putin.
Si nu uita, ca imbatranirea este obligatorie, pe cand grandoarea este o optiune!

La sfarsit imi face mare placere sa vin cu o urare specifica, traditionala la noi la romani, un fel de „plugusor” in versuri, care este una dintre cele mai cunoscute uraturi de Anul Nou in tradiția romanească. Rolul lui este acela de a aduce in case bucurie, voie buna și speranță la inceput de an nou, care sa dureze in lunile ce vor urma.

AN NOU FERICIT!


Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

„…şi vei chema numele Lui Iisus” (Matei 1, 21)

Nu spun vreo noutate cand remarc aici ca timpul a trecut parca zburand si ca cele 40 de zile ale Postului Nasterii Domnului au trecut aproape toate (sau noi am trecut prin ele)., mai putin trei. Miercurea ce vine vom sarbatori pentru inca o dată Marea si luminoasa Sarbatoare a Nasterii lui Hristos. De aceea, duminica aceasta dinaintea praznuirii Nasterii se numeşte Duminica dinaintea Nasterii lui Hristos. Dupa randuiala Bisericii se citeste in fiecare an ca pericopa evanghelica începutul sau primul capitol din prima Evanghelie, cea după Matei. Este un „catalog” al strămoşilor lui Hristos care este cunoscut sub numele de „Arborele lui Iesei” si a fost reprezentat in aproape toate formele de arta crestina (manuscrise, vitralii, picturi, bazoreliefuri).

Am gasit si am citit mai multe predici la aceasta duminica speciala si am ales sa redau aici cuvintele parintelui Arsenie Boca rostite la predica din Duminica dinaintea Nasterii Domnului la Prislop in 17 decembrie 1949, care mi s-au parut a fi cele mai potrivite si mai explicative.

PARINTELE ARSENIE BOCA : O DESCOPERIRE ÎN VIS

Arborele lui Iesei – peretele exterior al Bisericii Voronet

Evanghelistul Matei, scriind Evanghelia sa pentru evrei, are scopul de a dovedi că Iisus e Mesia cel aşteptat şi făgăduit de prooroci. Drept aceea aduce dovada istorică, înşirând de câte trei ori patrusprezece neamuri de la Avraam până la Iisus, între care, de două ori patrusprezece sunt de la David.

Tot acum se împlineau şi cele şaptezeci de săptămâni de ani de la Daniil. Acum se împlineau toate proorociile venirii lui Mesia.
„Deci, dacă a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4,4-5).

Acum s-a împlinit şi proorocia făcută prin Ieremia: „Domnul va face ceva nou pe pământ: femeia va mântui pe bărbat!“ (Ieremia 31,22).

Erau însă oarecari dispoziţii aspre ale Legii.

Iisus, Fiul lui Dumnezeu, era născut mai înainte de veci, fară mamă din Tatăl; iar acum se năştea în veac, fară tată din mamă. Legea nu prevedea această unică naştere, decât că tot primul născut e închinat Domnului, întrucât unul din primii născuţi poate să fie Mesia.

Legea nu-i prevedea naşterea mai presus de fire.

Deci ca să nu se întâmple neorânduieli, neorânduielile erau pedepsite cu moartea. Orice fată necăsătorită care năştea un prunc, era ucisă cu pietre înaintea tatălui ei.

Dacă sfânta Fecioară n-ar fi fost logodită cu bătrânul Iosif, la fel ar fi păţit.

Dar Iosif, logodnicul Mariei, nu ştia de Buna-Vestire.

Deci când s-a întors Maria de la Elisabeta, soţia lui Zaharia, mama lui Ioan Botezătorul, trecuseră „ca la trei luni” şi sarcina se observa. Bătrânul Iosif, ştiindu-se neprihănit, era într-o mare cumpănă: să o mai ia de soţie sau să o părăsească, să fie ucisă cu pietre. Deci se gândea să desfacă logodna şi pe Maria să o lase în voia sorţii.

Chiar dacă Fecioara Maria l-ar fi lămurit, şi poate că tot nelămurit rămânea. De aceea a intervenit Providenţa.

“Arborele lui Iesei”

Ingerul Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis, zicându-i: „Nu te teme a lua pe Maria” sub scutul tău şi a face să fie socotită de lume „nevasta ta”, pentru că sarcina ei nu e de la vreun bărbat, ci „de la Duhul Sfânt este”. Sarcina aceasta nu-ţi este spre ruşine, ci spre cinste. Tu ai menirea să o acoperi de asprimea Legii, scăpând-o de la moarte.

Tu ai menirea să scapi Pruncul ce se va naşte, de asprimea tiranului Irod, care va umbla să-L omoare. Tu ai menirea să fii ocrotitorul Aceluia căruia îi vei pune numele Iisus, care se tâlcuieşte Mântuitor, fiindcă El va mântui pe popor de păcatele sale.

Naşterea Pruncului din Fecioară e împlinirea proorociei făcută de Isaia: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vei pune numele lui Emanuel”, nume care se tâlcuieşte şi corespunde misiunii Lui în lume, adică: „Dumnezeu cu noi” (Isaia 7,14).

Adică Dumnezeu ia chip de om adevărat, ca să poată vorbi şi suferi la rând cu oamenii, să petreacă între oameni, ca om, deşi El e şi Dumnezeu adevărat.

*

Iată un vis revelatoriu, care a liniştit pe Iosif şi i-a dat curajul tuturor ostenelilor viitoare, pe care avea să le facă, şi pentru care Biserica l-a cinstit printre sfinţi.

– Una din cele mai fericite treziri din somnul indoielilor.

Prislop.17.XII.49
Dumineca înainte de Naşterea Domnului  – Matei 1,1-25.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 3 comentarii

Spiridon, Sfantul care isi paraseste racla

Sfantul Spiridon este cinstit de Biserica Ortodoxa in ziua de 12 decembrie. El este sfantul care pleaca din cand in cand din racla, pentru a-i ajuta pe oamenii care il cheama in rugaciune, cu credinta si cu dragoste si cu evlavie. Alergand prin lume sa faca bine tuturor celor care au nevoie de ajutorul sau, sfantul cel milostiv isi toceste periodic incaltamintea (papuci din matase). Pentru minunatele „plecari” din racla ale Sfantului Spiridon, parintii slujitori la catedrala din Corfu ii schimba anual vesmintele si incaltamintea tocita. Innoirea vestmintelor sfantului are loc in ziua de 12 decembrie, cand Biserica Ortodoxa il praznuieste cu mare bucurie. Cu binecuvantarea episcopului grec din Pafos, aceste daruri duhovnicesti (hainele si incaltamintea) sunt daruite parohiilor si manastirilor ortodoxe din intreaga lume.

Datorita minunilor savarsite in intreaga lume, Sfantul Spiridon a fost numit „sfantul calator”. Potrivit unor evlaviosi parinti ai locului, pentru perioade scurte de timp, cinstitele Moaste ale sfantului nu mai sunt prezente in racla din catedrala, iar atunci cand acestea revin, in chip minunat, ele sunt calde si prafuite; la randul lor, incaltarile noi ale sfantului apar tocite, pastrand pe ele pamant si fire de iarba.

Astfel, precum se cunoaste indeobste, Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei ale carui Sfinte Moaste se pastreaza in catedrala cea mare din insula Corfu, Grecia, este un mare facator de minuni.

In capitala tarii noastre, la Catedrala Sfantul Spiridon Nou, ce are rolul de paraclis patriarhal, se pastreaza intr-o frumoasa racla o particica din moastele Sfantului Spiridon.

Asemenea, in biserica micuta „Sfantul Spiridon Vechi” tot in Bucuresti, se pastreaza cu mare cinste in dreapta intrarii, o inecunoscuta icoana a Sfantului Spiridon, considerata „facatoare de minuni” datorita multimii minunilor petrecute in viata celor care s-au inchinat sfantului cu evlavie si credinta puternica.

Este indeosebi impresionanta o minunata intamplare din viata sfantului ierarh Spiridon petrecuta in cadrul sedintelor Sinodului Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfantul Imparat Constantin cel Mare impotriva ereziei lui Arie, in anul 325, cand sfantul din Trimitunda se va arata inaintea tuturor ca un strasnic aparator al dreptei credinte si facator de minuni. cu multa simplitate dar inspirat de Dumnezeu, el a raspuns ereticilor lui Arie care luptau impotriva Sfintei Treimi. In fata tuturor, fantul ia in mana o caramida, face deasupra ei semnul Crucii si se roaga, zicand: „In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” Apoi, strangandu-o in mana, caramida se descompune in cele trei parti din care fusese compusa: focul se inalta in sus, pamantul ii ramane in palma, iar apa curge pe podea. Asa a aratat sfantul cum trei lucruri pot exista simultan intr-unul: precum intr-o caramida se afla simultan si foc si apa si pamant, tot asa, Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt Trei si Unul in acelasi timp. (Sfantul Simeon Metafrastul -sec X – „Sfantul Spiridon”)

Sfantul Nicolae si Sfantul Spiridon

Sarbatoare luminata, praznic cu totul sfintit ne sta inainte; veniti, credinciosilor, sa ne bucuram de el! Ca pe toti ne cheama la el ospatatorul duhovnicesc, Spiridon; a lui este masa dumnezeiasca, minunile cele stralucite si faptele cele nemuritoare. Sa urmam blandetii lui, nerautatii, bunatatii, iubirii de oameni si marii lui intelepciuni, cu care printre arhierei a stralucit ca o lumina” (Stihovna 1, Vecernia Mare)

postare – Cristina David

sursa : crestinortodox.ro

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Sfantul Nicolae – "Parinte al crestinilor"

Sfantul Ierarh Nicolae – Icoana pictata de Ioan Irineu Protcenco (pictor iconar)

…”Sfantul Nicolae are aureola unui om bun, a ierarhului milostiv, aplecat catre cei suferinzi, catre cei saraci, catre cei nevoiasi…” (Fragment din predica IPS Bartolomeu Anania la praznuirea Sfantului Nicolae în data de 06 decembrie 2000).

Fragment din predica IPS Bartolomeu Anania la praznuirea Sfantului Nicolae în data de 06 decembrie 2000

Din predica parintelui Arsenie Boca la praznicul Sfantului Ierarh Nicolae aflam si alte lucruri de retinut :

La 325, printre cei 318 Sfinţi Părinţi ai primului Sinod ecumenic de la Niceea, era şi ierarhul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului, care tăgăduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna sa pentru adevăr, care a trecut măsura. Căci Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe ereticul Arie pentru hulirea lui că Iisus n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Hulire vrednică de bătaie, căci Arie săpa la temeliile creştinismului, în care stătea sau cădea creştinismul, cu dumnezeirea sau nedumnezeirea Înaintemergătorului său. Deci Sfinţii Părinţi amărându-se pentru palma Sfântului Nicolae, i-au luat omoforul arhieriei. La porunca Maicii Domnului i l-au dat înapoi. De atunci este zugrăvită Maica Domnului şi Domnul Hristos cu omoforul pe icoana Sfântului Nicolae. Iată deci pasiunea pentru adevăr cum n-au mai avut-o ceilalţi Sfinţi Părinţi! (Parintele Arsenie Boca– Seminte duhovnicesti, Editura Lumea credintei, 2009).

Colindul Sfantului Nicolae

Un cald „LA MULTI ANI!” le doresc din toata inima celor care poarta numele Sfantului Ierarh Nicolae in diversele lui variatii aparute de-a lungul vremii : La Multi Ani cu sanatate multa si cu bucurii!

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 2 comentarii

La Multi si Binecuvantati Ani, Romania, Tara mea draga!

RUGACIUNE pentru ROMANIA

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

In seara asta, cautand oarece inspiratie pe net, am aflat o poezie pe care nu stiu cine a scris-o, dar care da glas unor simtaminte ce le nutresc si eu de catava vreme. Dupa cateva clipe de nehotarare m-am decis in cele din urma sa o redau aici:

DOAMNE!

“Mai am un lucru de facut.
Poate din toate cel mai greu.
Si sa termin ce au inceput
Altii ,fara sa vreu si eu.
Sa trag cortina peste cer,
Sa spun la stele “Bun ramas”
Si de se poate sa mai sper
C-o sa ajung din nou acas.
Sa-mi vad stramosii infrunzind
In codri de stejari si brazi
Si pe maicuta impletind
Timpul de ieri cu cel de azi.
Sa ma intorc la ce-am lasat,
La neamul meu ,neam de taran
Si sa ma-nchin inca o dat
La crucea de pe Caraiman.
Iar cand moartea ma va chema
La ultimul obstesc suspin,
As vrea Doamne,de s-ar putea ,

SA NU MOR PE PAMANT STRAIN.”

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 7 comentarii

Andrei, Apostolul lupilor

„Întâlnirea cu Sfântul Andrei mi-a marcat definitiv viaţa”

– Cartea dvs., „Andrei, Apostolul lupilor”, care s-a bucurat de mare succes printre cititori, îşi pro­pune să investigheze o problemă nedovedită isto­ric: venirea Sfântului Apostol Andrei în Dobro­gea, ca să-i creştineze pe daci. Ce v-a îndemnat către un subiect aşa de nesigur?

– Cu mulţi ani în urmă, am suferit o mare umi­lire. Prin 1992, mergând la Mânăstirea Dervent, pen­tru a scrie un reportaj, un călugăr de-acolo m-a între­bat dacă ştiu ceva despre Apostolul Andrei. Am deschis ochii mari. Ştiam că este o sărbătoare în calendar, dar de ştiut nu ştiam, de fapt, mai nimic. M-am simţit foarte ruşinat şi am hotărât să aflu cât mai multe şi să şi scriu despre el, mai mult decât se ştia până în momentul acela. Aşa a apărut „Andrei, Apostolul lupilor” într-o primă ediţie, publicată la Editura Anastasia, prin anul 2000, şi peste vreo 7 ani, într-o ediţie ceva mai dezvoltată, la Editura Da­cica. Întâlnirea mea cu Sfântul Apostol Andrei mi-a marcat definitiv viaţa. Am fost multă vreme rătăcit, ca mulţi alţii din generaţia mea, elev nefericit care făcusem în şcoală socialism ştiinţific şi filosofie marxistă. Cu toate că eu venisem de-acasă cu tradi­ţia satului românesc în mine, şi cu credinţa în suflet, am fost dat peste cap. Şi rătăcit am rămas până a­tunci, în 1992, când m-am întâlnit cu Sfântul A­pos­tol Andrei. Dar nu numai eu, ci toată familia mea, toată casa mea s-a schimbat din momentul în care eu am avut această întâlnire cu Apostolul lu­pilor.

sursa : interviul cu Dumitru Manolache autorul cartii ,,Andrei, Apostolul lupilor” – http://arhiva.formula-as.ro/2016/1241/spiritualitate-39/andrei-apostolul-lupilor-21498

„Fără a fi teolog, publicistul Dumitru Manolache a cercetat cu dragoste și migală mărturiile sau argumentele scripturistice, patristice, istorice, arheologice, lingvistice, mitologice și folclorice referitoare la Sfântul Andrei, Cel dintâi chemat, și la misiunea lui evanghelizatoare la gurile Dunării, unde strămoșii românilor, vechii daci (al căror nume etnic se tălmăcește „lupii”), au primit creștinismul de timpuriu, în mod pașnic și organic, pregătiți tainic pentru aceasta de henoteismul spiritualist al religiei lui Zamolxis.
Andrei, Apostolul lupilor este cea mai completă sinteză de până astăzi a tradiției globale privitoare la Sf. Andrei și la originile apostolice ale creștinismului românesc, oferind reflecției teologice un vast material factologic, în parte inedit, într-o vreme în care conștiința românească are nevoie mai mult decât oricând de o recuperatio a propriilor temeiuri istorice și religioase.” Răzvan Codrescu

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu