Saptamana Patimilor Domnului nostru – „Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta.” (Mat. 22:37)

A şaptea săptămână a Postului Mare

În această săptămână urmează paşii Domnului Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toată inima ta.

Când Evreii Îl pălmuiesc, tu întinde mana ta în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când Îl scuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul vostru, toată alcătuirea voastră?

Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă crucea Lui împreună cu Simon Kirineanul, şi împreună cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sânge, şi împreună cu Mironosiţele plângi şi umezeşte-i buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i fruntea înfierbântată. Dăruieşte-i întreagă inima ta şi iubeşte-l cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.

Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini, tu strigă: Au! Când sunt bătute cuiele în preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s-ar înfige în trupul tău.

Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în sineţi: Preacinstită Maică, şi eu Îl iubesc cu toată inima mea.

Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori pentru sine. Mori înaintea Lui.

Când Iosif şi Nicodim Îl pogoară în mormânt, tu caută să fii împreună cu El în mormânt. Închipuie-ți că nu eşti viu în această lume. Ca o umbră să stai undeva aproape de mormânt, şi viaţa ta să o priveşti ca fiind în mormânt. Şi iţi va fi dulce, foarte dulce, moartea cu El şi intru El.

Oare cu cat mai dulce va fi învierea cu El şi intru El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?! Oştenii Împăratului merg înaintea Împăratului, feţele lor-s ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s ca zăpada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina în întunericul Golgotei şi în întunericul sufletului tău, atunci te vei simţi ca un om nou.

 Şi când, tremurând, vei privi Minunea Minunilor, şi nu vei şti dacă să te ascunzi sau să fugi sau să i te arăţi, iată, El întâiul se va apropia de tine şi ca pe Maria te va chema după nume. Iar când El te va numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra în tine un nou curent, o nouă viaţă, o nouă putere. Şi El iţi va întoarce inima ta, ţi-o va da şi pe a Lui. Şi tu, tremurând, vei cădea la picioarele Lui şi, printre  suspine, vei striga precum Toma: Domnul Meu şi Dumnezeul Meu, slavă Ţie!

sursa – Sfântul Nicolae Velimirovici, „Inima în Marele Post”

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

De ce nu îl mai sărbătorim pe Sfântul Gheorghe în 23 aprilie?

Desigur ca este vorba doar de anul in care ne aflam, 2019. In articolul citit de mine astazi, aflam raspunsul…Noi, crestinii ortodocsi îl vom sărbători in acest an pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe abia dupa Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului. Care este motivul din spatele acestei schimbări?

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, este prăznuit în fiecare an pe data de 23 aprilie. În această zi, peste un milion de români își sărbătoresc onomastica. Cu toate acestea, creştinii ortodocşi care au consultat calendarul pe anul 2019 au observat că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe va fi sărbătorit pe 29 aprilie.

Motivul acestei schimbări îl găsim în Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, cartea care prezintă regulile referitoare la desfăşurarea cultului divin pentru fiecare zi din an. Răsfoind paginile Tipicului, ajungem la capitolul 45, unde ne este prezentată rânduiala de slujbă a sfinților prăznuiți în Săptămâna Mare și unde citim că, „dacă se va întâmpla hramul unui sfânt sau al unei sfinte în Lunea, Marțea, Miercurea sau Joia cea Mare, atunci cântăm toată slujba seara şi dimineaţa, în Duminica Floriilor”. Înțelegem, astfel, că hramul oricărui sfânt, fiind un moment de bucurie duhovnicească, nu se integrează în specificul Săptămânii Sfintelor Pătimiri, care este o perioadă de post aspru, de meditație și intensă pregătire și primenire sufletească pentru sărbătoarea Învierii Domnului.

Dar dacă urmărim din nou calendarul, vedem că sărbătoarea Sfântului Gheorghe nu coincide nici cu Duminica Floriilor, ci a fost amânată pentruLuni, în Săptămâna Luminată, între paranteze fiind consemnată și următoarea informație: Slujba Sfântului Mare Mucenic Gheorghe se săvârșește astăzi, potrivit hotărârii Sfântului Sinod.

Într-adevăr, în acest an, din motive pastorale, dar și pentru a da importanța cuvenită sărbătorii Sfântului Gheorghe, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca slujba Marelui Mucenic să fie săvârșită nu în Duminica Floriilor, așa cum prevede Tipicul, ci în cea de-a doua zi de Paști. Raționamentul acestei decizii stă și în faptul că, în ajunul Floriilor, Vecernia săvârșită în cinstea Sfântului Gheorghe s-ar fi suprapus cu tradiţionala procesiune organizată în majoritatea parohiilor din țara noastră. În cadrul acesteia, credincioşii și preoții poartă în mâini ramuri de salcie sau finic şi flori, actualizând, astfel, drumul parcurs de Mântuitorul Nostru din Betania către Ierusalim.

Luni, în cea de-a doua zi de Paşti, slujba Sfântului Gheorghe este unită cu cea specifică perioadei pascale. Vecernia Sfântului Gheorghe va fi săvârșită pe 28 aprilie, în jurul orei 12.00, odată cu „A doua Înviere”, o slujbă specială care are ca punct central citirea Evangheliei în 12 limbi.

https://doxologia.ro/documentar/de-ce-nu-il-mai-sarbatorim-pe-sfantul-gheorghe-23-aprilie

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

De la Intrarea Domnului in Ierusalim pana la Inviere Il insotim pe Mantuitorul nostru pe drumul Patimilor Sale

Denia, ca slujbă de dimineaţă săvârşită seara, are ca scop transformarea întunericului serii în lumină liturgică, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugăciune, pocăinţă şi postire, de la întunericul păcatului la lumina vieţuirii sfinte potrivit Evangheliei lui Hristos.


Deniile – slujbele care ne pregătesc pentru Paști

Înţelepciune biblică: Să nu fim ca smochinul neroditor – Sfanta si Marea zi de Luni

Pilda smochinului neroditor – Sf Evanghelie dupa Matei 21,19

„Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.”(Matei 21, 19) În Sfânta Scriptură se află pilda smochinului neroditor, în care vedem cum Hristos, venind din Betania şi flămânzind pe drum, a văzut un smochin şi S-a oprit la acesta, dorind să mănânce din roadele lui, dar smochinul nu avea fructe, ci doar frunze. Deşi textul arată că „nu era timpul smochinelor” (Marcu 11, 13), totuşi Hristos a blestemat pomul zicând: „De acum înainte rod din tine nimeni în veac să nu mănânce” (Marcu 11, 14).

Părintele Nicolae Steinhardt explică: „Da, nedrept este a-i pretinde smochinului (sau oricărui alt arbore fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei, dar nedreptatea încetează dacă realizăm că este în fapt vorba de a fi ori a nu fi de folos lui Dumnezeu, de a răspunde ori ba chemarii Sale.

Nu de smochin şi de smochine se face menţiune în parabola aceasta, ci de om”, adăugând şi că omul trebuie să fie mereu receptiv chemării cereşti, tot timpul disponibil pentru Hristos, „iar a fi disponibil înseamnă a te nimeri oricând încins, cu toiagul în mână, cu încălţămintea în picioare, pregătit de drum, de acţiune, de răspuns afirmativ, de roadă„.

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre dare de învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea cea întru dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru tot lucrul bun.” (2 Tim. 3. 16-17)

Slavit sa fie Domnul!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Cel Care bate la usa inimii noastre

Iisus Hristos

Iisus Hristos nu dă în noi năvală.
El stă la uşă ca un cerşetor
bătând uşor cu degete de dor
şi aşteptând primirea cu sfială.

Dacă-i deschizi pătrunde zâmbitor
şi umilit picioarele îţi spală.
Atuncea simţi prezenţa Lui reală
şi parcă toate-n tine devin zbor.

Dacă refuzi să Îl primeşti,nu pleacă,
aşteaptă mai departe până când
dorul de El prin suflet o să-ţi treacă.

Intră atunci în casa ta flămând
şi însetat de dragostea-ţi şi dacă
Îl ospătezi,îţi va surâde blând.

Anatol Covali

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Cea mai veche ctitorie manastireasca voievodala atestata documentar din Tara Romaneasca

Manastirea Vodita

In calatoriile mele pe net in cautarea unor informatii referitoare la cele ce urmeaza sa scriu deoarece nu vreau sa ma aflu in situatia in care afirm lucruri neconforme cu realitatea, am dat la un moment dat de materiale care prezinta o manastire pe care nu numai ca nu am vizitat-o, dar nici nu auzisem de ea. Desigur ca este imposibil intr-o viata de om sa ajungem ca sa vizitam toate manastirile cate exista in tara noastra in acest moment…imposibil iar ideea este absurda…Atunci ne limitam curiozitatea si dorinta de a vedea cat mai multe la lectura si vizionare virtuala prin fotografii. Si poate, de ne va fi dat prin pronie cereasca, vom admira si in real unele dintre acele locuri. Desigur ca nu este acelasi lucru, nici pe departe, dar limitarea in timp ce ni se impune este una din piedicile cele mai spinoase din viata. Am parcurs de foarte multe ori distanta dintre Turnu Severin si Orsova dar nu pe jos, ci cu trenul si nu aveam nici cea mai vaga idee de existenta acestui loc unic in istoricul vietii duhovnicesti al tarii noastre.

Manastirea Vodita este un loc incantator in sanul naturii oarecum ascuns ochiului celui care strabate locurile pitoresti din preajma statiunii Herculane , ori in apropierea Cheilor Nerei. Se pastreaza aici din timpuri foarte vechi ruinele celei mai vechi manastiri din Tara Romaneasca.

Ruinele vechii asezari monahale

De foarte tanara am fost interesata de istorie si m-a pasionat acest subiect de studiu in scoala. In timp am ajuns ca sa doresc sa cunosc cat se poate de amanuntit istoricul multor obiective turistice si evenimente deosebite din toate unghiurile si perspectivele. M-au impresionat mult cele ce am aflat despre Manastirea Vodita, care a fost a fost ridicata intre anii 1370-1372, de catre Sfantul Cuvios Nicodim cel Sfintit de la Tismana, pe cheltuiala domnitorului Vladislav I – Vlaicu Voda. Locul se afla in vecinatatea comunei Varciorova, in apropierea granitei dintre imperiul Austro-ungar si Tara Romaneasca. Documentul prin care Vlaicu Voda a daruit in anul 1374 Manastirii Vodita ctitorita de el, trei sate, precum si alte bunuri domnesti, este unul dintre cele mai vechi documente din Tara Romaneasca si se afla in pastrare la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale din Bucuresti. Este chiar documentul original redactat in limba slava pe o foaie de pergament.

Bisericuta construita din lemn in stil arhitectonic maramuresean in 1995 – foto internet
Biserica de lemn a Manastirii Vodita construita in stil maramuresean – foto internet

Puteti citi in continuare istoricul manastirii Vodita, cum este el redat de Teodor Danalache, colaborator reputat la site-ul CrestinOrtodox.ro.

Inchinata Nasterii Maicii Domnului si Sfantului Antonie cel Mare, manastirea asezata la numai un kilometru distanta de apele Dunarii, in judetul Mehedinti, este situata la o distanta de 17 kilometri vest de orasul Drobeta Turnu Severin si la aproximativ opt kilometri est de Orsova; in dreptul manastirii, pe drumul principal, se afla asezata o troita de lemn.

Atasez o harta de pe Google in care localizati cu usurinta manastirea si drumul de acces. Sursa – internet

https://www.google.com/maps/@44.7188167,22.4728276,2166m/data=!3m1!1e3

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 3 comentarii

Catedrala Notre Dame cuprinsa de flacari…

Maretul edificiu sacru, vechi de secole, il vazusem de doua ori in real dar nu ma incalzise sufleteste…si totusi…Sfanta Cruce era prezenta acolo sus in turla si prin ea, tot ceea ce ea simbolizeaza.

Turla Catedralei Notre Dame cuprinsa de flacari 15 aprilie 2019
Prabusirea Turlei Catedralei Notre Dame in incendiul din 15 aprilie 2019


Nu am putut crede ca este adevarat ceea ce vedeam in imaginile trimise ieri prin internet…Am vazut Catedrala Notre Dame cuprinsa de flacari….si tot nu credeam …pana in momentul in care Sfanta Cruce aflata in varful turlei s-a prabusit odata cu ea…in acea clipa mi-au dat lacrimile. Parca ceva s-a rupt in interiorul fiintei mele. Imaginea apocaliptica nu o voi uita niciodata cat voi trai. Aceasta vedere infricosatoare simbolizeaza dupa mine, pieirea spiritului crestin intr-o lume care nu mai este de multa vreme a Lui Dumnezeu. Fara credinta reala si curata omul nu mai poate face absolut nimic. Este fara scapare si fara aparare in vartejul fortelor intunericului, asa cum constatam ceas de ceas si clipa de clipa daca ne oprim sa ne uitam in jurul nostru. Daca avem ochi sa vedem.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 9 comentarii

Energia cuvintului rostit

Imi vine acum in minte cererea Sfantului Efrem Sirul adresata Domnului in mult rostita lui rugaciune din vremea Postului Mare: “Doamne si Stapanul vietii mele,..duhul grairii in desert nu mi-l da mie”. In comunicarea cu altii este foarte bine, chiar indicat sa nu irosim cuvinte, sa nu abuzam de prea multa vorbarie, cum prea adesea o facem, altfel spus, sa nu “graim in desert”.

Mult bine putem insa face prin cuvintele noastre, deci sa nu ne ferim a le folosi atunci cand ar putea, prin energia benefica pe care o contin, sa aduca bucurie sau alinare unui suflet necajit sau obosit, sau slabit  de incercarile vietii. Sa fim deci cu luare aminte caci cuvantul ce il rostim poate mangaia sau dimpotriva, poate lovi pe cel caruia ii este adresat, iar noi putem alege in ce fel il folosim: ca o arma ucigatoare, precum sabia, cutitul, sageata, sau ca o binecuvantare.

Cuvantul este un dar nepretuit care vine direct de la Creatorul nostru, este mijlocul dat noua de a ne exprima trairile si gandurile. Nu se cuvine sa aruncam acest dar la intamplare, cu lipsa de recunostinta si de iubire, ar fi si este, daunator. Dumnezeu ne da libertatea de a face un lucru sau altul, de a infrumuseta viata noastra prin cuvintele datatoare de curaj si speranta pe care le folosim, sau de a urati viata prin vorbele jignitoare  aruncate in fiecare moment, in fiecare zi. Si atunci cand dorinta noastra este de a face bine, ne vom opri cu multa atentie asupra cuvintelor, inainte de a le rosti, in fiecare situatie. Un cuvant urat azvarlit la manie in mod necontrolat va dainui ca un ecou distrugator in mintea si inima celui caruia i l-am adresat. Regretul vine si poate e prea tarziu…

Imi aduc aminte acum de o pilda in legatura cu vorbirea desarta, in care se spune ca un frate calugar mai tanar s-a adresat unui avva (in traditia monastica acest cuvant desemna un monah mai in varsta si cu experienta), cerandu-i sfatul caci nu-si putea stapani limba, la care batranul l-a intrebat daca vorbind el se linisteste. Tanarul i-a raspuns ca nu se linisteste iar raspunsul avvei a sosit imediat: „Daca nu te linistesti, de ce vorbesti? Mai bine taci si, daca se intampla sa iei parte la o discutie, mai bine asculta decat sa vorbesti.” Asa si este, daca ne analizam bine, vorbind ne putem aprinde si ne pierdem cel mai adesea controlul celor spuse…pe cand de tacem (si intelept este sa putem face acest lucru), ne pastram linistea interioara. Aici ajungem la un alt aspect al comportamentului omenesc, anume, stapanirea de sine, controlul propriei persoane prin examinarea reactiilor avute in diverse situatii. Avem desigur in minte minunata invatatura a Mantuitorului, care la sfarsitul predicii de pe Munte, intre alte porunci ne spune: ” Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor aşijderea” (Sf. Evanghelie dupa Matei 7:12). Si daca toti oamenii ar intelege cata pace, ce rai ar fi pe pamant daca ar ţine această poruncă scurtă! In spusele poporului zicala la fel de inteleapta:„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face“. Dar noi nu tinem seama de aceasta mare si inteleapta porunca. Si de ce? Pentru ca cei mai multi dintre noi poftim sa ni se faca noua tot binele ce ni se poate face, dar, în schimb, noi nu manifestam nici pe departe intentia de a face celorlalti, la randul nostru, binele ce-l pretindem in mod egoist pentru noi.

Cuviosul Paisie Aghioritul

In perioada postului pe care il parcurgem, fiecare dupa puterile sale si vrednicia proprie, avem poate, fiecare dintre noi, intrebari la ce anume sa luam aminte mai intai de toate, ce sa avem in vedere a imbunatati in felul nostru de a fi, adica. Pentru ca acum mai ales, incercam sa ne retinem de la tot raul ce il putem face din neatentie cu gandul, cuvantul sau fapta. Cuviosul Paisie Aghioritul intrebat fiind, a raspuns :

Gheronda, la ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare? – La noblete, la nobletea duhovniceasca.

Parintele a explicat apoi ce intelege el prin noblete duhovniceasca :
„Nobletea duhovniceasca este superioritatea duhovniceasca, este jertfa. Un suflet nobil are pretentii numai de la sine insusi, iar nu de la ceilalti. Se jertfeste pentru ceilalti, fara sa astepte rasplata. Uita tot ce da, dar isi aminteste pana si cel mai mic lucru care i se da. Are marinimie, are smerenie si simplitate, are lipsa de interes, cinste… le are pe toate. Are cea mai mare bucurie si veselie duhovniceasca.”

Cuvinte de mult folos care sa ne ajute la toate incercarile noastre acum si mereu…pentru ca tare ne este si noua bine atunci cand facem bine!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

O clipă de răgaz

Un indemn si o incurajare spre aspiratii inalte …pe drumul vietii

Gânduri rebele

O clipă de răgazSă ai o clipă de răgaz
într-o vâltoare de probleme
și-un spirit ce te ține treaz
dezleagă-n zori multe dileme.
Să nu cobești, să nu înjuri…
Chiar și atunci când te sufocă
eres, iluzii,… să nu-ți furi
căciula singur. Fii o rocă!
Lumină fii, căci de-ai curaj
nici negura nu te-mpresoară

Gânduriși nici căderea în picaj
în hău de iad nu te doboară.
Întinde-ți aripa și zbori,
nu te lăsa răpus de soartă,
împrejmuiește-te cu flori
pe drumul către marea poartă!
Să ai o clipă de răgaz
când sunt o mie de probleme
și-un spirit ce te ține treaz
te face ca să scrii… poeme!

Autor Zadic Ioana

Vezi articolul original

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Duminică, 31 martie 2019, la Manastirea Voronet, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare


Aflam citind pe internet un lucru care ar putea fi inscris intr-o carte a recordurilor vietii si activitatii monahale din acea vreme, anume ca, Manastirea Voronet a fost ridicata cu voia Domnului in anul 1488, in doar trei luni si trei saptamani. Tot bunul Dumnezeu i-a ales pe ctitorii ei : Sfantul Voievod Stefan cel Mare si Daniil Sihastrul.

Manastirea situata intr-un loc minunat de la poalele Muntilor Carpati, in satul Voronet langa Gura Humorului, a fost supranumita „Capela Sixtină a Estului” datorita uimitoarelor fresce pictate pe peretii exteriori ai bisericii manastirii. Documentandu-ne aflam de asemenea ca Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul unde se afla in vechime o biserică de lemn. Inspre finalul lucrarilor de constructie, Stefan cel Mare dăruiește mănăstirii prin actul de la 17 august 1488, una din mosiile sale, moșia Știlbicani. Biserica a preluat vechiul hram al bisericutei de lemn, cel al „Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghie”.

Cu incepere din anul 1774, adica dupa anexarea teritoriului amplasat în nord-vestul Moldovei (Bucovina) de către Imperiul Habsburgic au loc schimbari in viata monahala din aceste locuri care au afectat, printr-o diminuare drastica, drepturile si privilegiile bisericilor si manastirilor ortodoxe. După 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț a continuat să activeze doar ca biserică parohială timp de doua secole, până în 1991 și o mare parte din relicvele mănăstirii au fost transferate la mănăstirile din apropiere : Dragomirna, Sucevița si Putna. După 1918, statul roman a declarat aceasta fosta biserica a manastirii Voronet drept monument istoric. Venind mai aproape de noi in timp, aflam ca in anul 1993, Organizația UNESCO ( Organizatia Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, împreună cu bisericile Arbore, Patrauti, Moldovita, Probota, “Sfantul Ioan cel Nou” din orasul Suceava, Sucevita si Humor (aflate toate in nordul Moldovei), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din Nordul Moldovei.

Citind astazi alte lucruri care ma interesau, am dat din intamplare peste acest articol din ziarul Lumina care mi-a atras atentia prin titlul sau. Redau, in parte, continutul lui.

Mănăstirea Voroneţ din judeţul Suceava, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, a marcat duminică, 31 martie 2019, 28 de ani de când s-a reînfiinţat. După Sfânta Liturghie s-a oficiat o slujbă de Te Deum în cadrul căreia s-au citit rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra aşezării monahale.

Revărsatul zorilor din Duminica Sfintei Cruci, a treia din Postul Mare, a fost unul cu totul deosebit la Mănăstirea Voroneţ din judeţul Suceava. Înainte de începerea rânduielii mănăstireşti, în timp ce ziua se îngâna cu noaptea, din falnicii brazi glasul păsărilor a cuprins întregul complex monahal medieval. Natura se bucura că Dumnezeu a binecuvântat o nouă zi cu lumină, pentru ca încet, încet să-şi recapete frumuseţea prin mireasma florilor şi prin verdele ierbii şi al copacilor. Clopotele şi toaca au răsunat imediat după răsăritul soarelui, iar monahiile aşezării monahale şi-au îndreptat paşii spre biserică. Ceasurile au fost urmate de slujba Acatistului şi de Sfânta Liturghie. Sfintele slujbe din ultima zi a lunii martie au avut o semnificaţie aparte, deoarece au reamintit de începuturile reînfiinţării mănăstirii din primăvara anului 1991. Credincioşii de toate vârstele s-au rugat împreună cu slujitorii Sfântului Altar şi cu monahiile din mănăstire. La momentul Chinonicului, stavrofora Irina Pântescu, proinstareţa Mănăstirii Voroneţ, a amintit pelerinilor despre momentul istoric pe care ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare îl marchează în fiecare primăvară: „Nu vorbim noi, cele ce ne-am pus în slujba Voroneţului, ci clădirile de aici. Chiar dacă ele nu au voce, prin prezenţa lor, ele vorbesc despre munca noastră şi despre ceea ce s-a întreprins aici”. După Sfânta Liturghie, s-a oficiat slujba de Te Deum. Cu acest prilej, s-au înălţat rugăciuni de mulţumire şi pentru sănătatea celor care au avut un rol important în reedificarea aşezării monahale.

Cristina David



Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Ieroschimonahul Nil Dorobantu – „Nebunul” care a infruntat satana comunista

Nu am stiut absolut nimic despre parintele calugar Nil Dorobantu si bineinteles ca nu auzisem de viata cu totul iesita din comun chiar si pentru un monah, pe care a dus-o de-a lungul anilor cand in Romania puterea comunista interzicea Biserica si credinta in Hristos, desfiinta biserici si manastiri aruncand monahi, preoti si maicute in inchisorile vremii care se umplusera cu aceia ce infruntasera pe fata sau in ascuns noua ordine instalata prin mijloace de intimidare si forta.

In urma cu un an sa fie, poate, am vazut prima oara numele Nil Dorobantu pomenit si am auzit cate ceva despre viata parintelui Nil. Insa, din motive ce nu mai au importanta acum, nu am simtit atunci indemnul sa merg in adancirea cunoasterii imprejurarilor in care si-a dus misiunea lui de marturisitor pentru Hristos. Mi-a revenit in atentie foarte de curand persoana si personalitatea celui care a fost numit „nebun pentru Hristos” privind o emisiune de televiziune realizata de asociatia care ii poarta numele. Am inceput asadar cautarea pe net a tot ce puteam gasi in legatura cu acest personaj desprins parca din pagini de roman. Fiind cucerita si atrasa de personalitatea cu totul iesita din comun a acestui om al Lui Hristos despre care nu stiusem nimic pana nu de mult am simtit nevoia sa studiez, sa ma documentez pe diferite site-uri si in publicatiile pe care le gaseam, spre a afla cat mai multe amanunte si lucruri de mult interes din marturiile ucenicilor lui si a persoanelor care l-au cunoscut mai mult, mai putin…sau foarte bine.

Astfel am ajuns spre supriza mea, la aflarea faptului ca Nil Dorobantu a primit chemare de la parintele Arsenie Boca, numit de catre dreptcredinciosii din Ardeal „Sfantul Ardealului”, sa vorbeasca cu el iar aceasta intalnire s-a dovedit a fi hotaratoare pentru Nicolae Dorobantu (numele de mirean al parintelui Nil) in sensul ca l-a determinat sa aleaga drumul sau in viata, un drum sinuos cu multe piedici si obstacole, pe care a mers neabatut si plin de curaj avandu-L pe Hristos alaturi mereu. Insusi Nil Dorobanţu ne spune in autobiografia sa: „Arsenie era văzător cu duhul şi îmi zicea Ortacul. M-a chemat la el din mijlocul a sute de oameni. Avusese descoperire despre mine în 1945, în martie. Mâncând din pâinea sfinţită de Arsenie, am simţit un curent mistic ce m-a transformat”.

Parintele Ionel Adam, Adjud (Vrancea), a citit toate materialele pe care le-a putut afla pe net, la ucenici ai parintelui (manuscrisele date in grija) despre ieroschimonahul Nechifor Nil Dorobanţu, face o prezentare convingatoare intr-o alta emisiune televizata, cu multa caldura si simt al discernamantului. Parintele Adam a scris o carte intitulata „Ieroschimonahul Nil Dorobantu – nebun pentru Hristos si flacara vie a monahismului secolului XX ” in care prezinta personalitatea fascinanta a monahului Nil Dorobantu.

Aflam unul dupa altul, lucruri cu totul noi pentru mine : Nicolae Dorobanţu s-a născut în anul 1920, în satul Crainici, judeţul Mehedinţi si la varsta cuvenita a urmat tatalui sau urmand o carieră militară, astfel ajungand sublocotenent la Vânătorii de Munte în Regimentul de gardă de la Predeal. Nicolae Dorobantu a fost o persoana de o mare inteligenta si cultura trecand astfel cu usurinta prin patru facultati pe care le-a absolvit cu rezultate exceptionale ( Magna cum Laude ) : Facultatea de Teologie, facultatea de Filosofie , Facultatea de Drept si facultatea de Filologie. Sub indrumarea parintelui Dumitru Staniloae ieromonahul Nil Dorobantu a obtinut titlul de doctor in Teologie. Tunderea sa in monahism a avut-o parintele Nil Dorobantu la manastirea Cernica, o manastire de care inca din copilarie sunt atasata sufleteste si pe care o revad cu foarte mult drag de fiecare data cand revin in tara, acolo imi incarc intreaga fiinta cu nespusa pace launtrica.

Dintre functiile eclesiastice si monahale pe care Nil Dorobantu le-a detinut in decursul timpului amintesc : secretar eparhial, director de studii la seminarul monahal, stareţ şi duhovnic la mănăstirile: Tarniţa (Vrancea), Măgura Ocnei şi Bogdana (Bacău), Nechit, Tarcău, Văratec (Neamţ). Vorbind despre datele si informatiile adunate de mine pana acum, totul este impresionant si unic, pot sa afirm. Portretul care se desprinde si se contureaza tot mai mult in fata celui care ajunge sa cunoasca macar si numai o parte din imprejurarile vietii sale, faptele si scrierile de o mare profunzime, intreaga sa gandire teologica si mistica, devotiunea pana la contopirea cu Hristos, este cel al unei personalitati carismatice la cel mai inalt nivel duhovnicesc.

Mormantul parintelui monah Nil Dorobantu

Va invit sa urmariti cateva materiale deosebit de bine realizate in care aveti ocazia sa aflati mult mai multe aspecte despre cel care a fost ieroschimonahul Nil Dorobantu, ,,vestit monah, mare ascet, profund înduhovnicit, renumit prin nevoinţele şi prin neîncetata rugăciune a minţii”. (broşura Mănăstirii Tarniţa-Buzau, 2009, pag. 8) . Asociatia Nil Dorobantu a fost fondata cu scopul precis de a aduce la cunostinta tuturor operele scrise de ieroschimonahul Nil Dorobantu, de a gasi toate manuscrisele si a le face sa vada lumina tiparului.
https://nildorobantu.ro/

Din pacate am inteles, sunt pe deplin lamurita ca astazi sunt lupte surde si mai putin surde ce au loc in Biserica Ortodoxa Romana, sunt multe parohii care s-au desprins din corpul bisericii mame, sunt preoti care nu vad cu ochi buni personalitati marcante pe care neamul romanesc le-a daruit credinciosilor si Bisericii noastre, din motive total necunoscute mie si altora, deopotriva. Aici ii mentionez pe parintele Arsenie Boca, parintele Ioan Iovan, Parintele monah Daniil Sandu Tudor si nu in ultimul rand pe ieroschimonahul Nil Dorobantu. Lista poate continua…Doar bunul Dumnezeu poate arunca lumina Lui acolo unde domneste intunericul relei vointe si al unor obscure rele vointe, straine de orice inseamna Iubirea Lui Hristos, in Hristos si de Hristos. Iarta-ma Doamne, caci pacatuiesc poate gandind astfel. Nu judec insa si nu invinovatesc pe nimeni, asa sa-mi ajute Domnul!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 3 comentarii