Fapta buna nu asteapta rasplata

Ajutor dezinteresat

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.


Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

„Dragostea necondiţionată – rădăcina şi izvorul binelui”.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Lupta cu noi insine

„… Uităm adesea că suntem trecători prin viața aceasta, că drumul spre frumos este greu..În tot acest mister care se numește viaţa pământească, singura certitudine este sufletul nostru…Este singurul pe care ne putem baza și de care trebuie să avem multă grijă!
Viața noastră nu devine mai frumoasă din întâmplare. Devine frumoasă când luptăm și schimbăm ceea ce ne întristează, devine frumoasă atunci când razele Duhului Sfânt pătrund într-un suflet curat și sincer și-și etalează deseori strălucirea printr-o lacrimă limpede și curățitoare, ce dă ochilor o frumusețe aparte…”

In particular dorinta fiecaruia de a se schimba, si izbanda de a reusi, chiar si macar o data intr-o zi…ajuta la primirea pacii Duhului Sfant si la linistirea sufleteasca. Stim ce trebuie sa facem:

Sa fim mereu trezi prin luare aminte la gandurile care se nasc in mintea noastra, sa acordam atentie la cuvintele folosite la suparare, de exemplu, si sa le alungam, sa le eliminam din comportament. Pare simplu? Poate, dar nu este. Lupta cu noi insine si relele deprinderi, pornirile egoiste si nepasarea, este deosebit de dificila. Inchei cu cuvintele Paritelui drag mie prin spiritul sau plin de har, Arsenie Boca:

Doar incepand sa facem binele putem sa ne oprim de la rau. In fiecare zi sa inlocuim cel putin un pacat din noi cu o virtute opusa raului respectiv si vom incepe sa ne bucuram altfel de darul vietii, cu recunostinta si multumire fata de Dumnezeu.

Sa aveti o Duminica luminoasa cu bucurie sfanta!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Sfinți și oameni iubiți

poza – internet

Parintele Nicolae Steinhardt despre Sfantul Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae care, dimpreună cu Sfântul Cassian Romanul, se îndreaptă degrabă şi-nveşmântat în straie strălucitoare spre locul unde au laolaltă întâlnire cu Dumnezeu. Pe drum căruţa unui ţăran, adânc înţepenită în glod. Sfântul Nicolae parcă ar dori să se oprească şi să dea celui necăjit o mână de ajutor. Îl ceartă însă Cassian: se poate, să întârziem, ferească sfântul, la întâlnire şi să ne înfăţişăm înaintea Domnului cu haine mânjite de noroi sau, mai ştii minune, sfâşiate?
Aşa o fi, aşa este, încuviinţează Sf. Nicolae, dar nici pe năpăstuitul ăsta nu-l putem lăsa la voia întâmplării şi trece pe lângă el ca preotul şi levitul din parabola samarineanului milostiv.
Şi nici una, nici două, îşi sumecă poalele hlamidei, îşi suflecă mânecile stiharului şi coboară alături de ţăran, punând voiniceşte umărul sub codârlă. Se zbate, se opinteşte, asudă, se umple de mâzgă, răsuflă din greu, iar încearcă, i se fac veşmintele harcea-parcea… Dar până la urmă căruţa e scoasă la drum drept şi omul vesel şi bucuros, blagoslovindu-şi binefăcătorul, îşi poate urma calea. Sf. Cassian, estimp, privind cele ce se întâmplă, dă nedumerit din umeri şi pleacă zorit nevoie mare.
Sosesc amândoi la întâlnire. Sf. Cassian adastă (pe jăratic) de multă vreme când, în sfârşit, apare şi bietul Nicolae, gâfâind, abia trăgându-şi sufletul şi într-un hal de murdărie şi neorânduială de neînchipuit. Sfântul Cassian e uimit şi niţel scandalizat. Atotputernicul, atunci, ce face? Pe Sfântul Cassian îl primeşte cu glacială politeţe, pe Sf. Nicolae cu mare prietenie. Şi le grăieşte astfel: numele tău, imaculatule şi neîntârziatule, respectuosule şi mult protocolarule, va fi purtat doar de unul din zece mii de oameni – şi încă! Şi vei fi prăznuit numai o dată la patru ani. Iar al tău, o mult mânjitule, nepunctualule, neparolistule, dar vrednicule iubitor de aproapele tău şi adevărat ucenic al mult compătimitorului Meu Fiu, va fi printre cele mai populare din lumea toată.

Tâlcul istorisirii este că Sf. Nicolae nu a întârziat. Mai mult decât atât. A sosit înainte de Cassian. Căci în clipa chiar când şi-a suflecat mânecile şi şi-a sumes hlamida, el a stat în faţa lui Dumnezeu. Aşa ne apropiem de Dumnezeu, făcând binele; atunci ne acordă El audienţă (aude rugăciunile noastre). N-a fost nevoie de prezenţa fizică a ierarhului pentru că, prin fapta sa, a luat-o înaintea celuilalt şi a străbătut distanţele cu iuţeala gândului.
Pe acest pământ, cel mai sigur mijloc de a intra în comunicare (comuniune) cu Atotputernicul, mijlocul fără greş şi instantaneu este săvârşirea binelui, ajutorarea aproapelui aflat în necaz.

Din Nicolae Steinhardt – Dăruind vei dobândi

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Un leu legătura


La piață
O doamnă o întreabă pe bunicuța care vinde usturoi:
– Cu cât vinzi usturoiul?
Bunica răspunde:- 1 leu legatura, doamnă!
– Dacă îmi dați 6 legături pentru 4 lei, îl iau, dacă nu, mă duc la altcineva…
Bunica:
– Vă dau usturoiul la orice preț doriți, doamnă. Este un început bun pentru mine, pentru că nu am vândut nimic toată ziua și am nevoie de bani pentru a supraviețui. Doamna a luat usturoiul la 4 lei și a plecat zâmbind, simțind fericirea victoriei. S-a urcat în mașina ei scumpă și s-a dus la restaurant să ia prânzul cu o prietenă. După un prânz copios, în farfurii a mai rămas multă mâncare pe care cele două nu au putut-o mânca. Proprietarul restaurantului a venit să verifice dacă totul este în regulă. Doamna l-a întrebat cât costă totul, iar el a răspuns imediat, 170 lei. Ea i-a dat 200 lei și i-a spus să păstreze restul.
Povestea asta e obișnuită pentru proprietarul unui restaurant de lux, dar nu și pentru o bunică ce vinde usturoi!!


Întrebări:
De ce trebuie să ne dovedim mereu puterea când cumpărăm de la săraci?
De ce suntem generoși cu cei care nu ne cer să facem asta?

Cu siguranta aveti raspunsurile in minte , formulate clar si precis. Tocmai acest ego exacerbat la foarte multi, poate cei mai multi dintre noi, impiedica sinceritatea relatiilor, adevarata compasiune si dorinta autentica de ajutorare sa se manifeste in mod spontan si cum ar fi normal, in lumea in care ne ducem viata. Iar efectele le vedem cu ochii nostri, le simtim pe pielea noastra, din nefericire.

sursa: internet

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 2 comentarii

Cum vorbim cu Tatal din Ceruri


Am mai amintit ca rugaciunea este forma cea mai sfanta si mai inalta la nivel sufletesc de comunicare a omului penru ca el vorbeste direct cu Tatal Ceresc. De cate ori vorbim, cat de mult sau cat de putin, care e continutul dialogului? Fiecare dintre isi cunoaste programul rezervat…De-a lugul anilor de cand am inceput sa ma apropiu mai mult si sincer de Domnul, am inteles un lucru pe care il practic zi de zi : nu rostesc numai rugaciunile pravilei clasice de seara si de dimineata, uneori spun cateva doar insa cu simtirea reala. Cu Dumnezeu vorbesc de mult timp mereu, de cate ori ceva nu merge bine sauam nevoie sa ma indrume in ceea ce fac, sa nu gresesc.

Din nefericire, spun acest lucru multi parinti duhovnici, noi ne limităm la rugăciunea de cerere. Nu-L proslăvim, nu-I mulţumim, dar, ca nişte cerşetori, Îi cerem mereu.

Ordinea în care ar trebui să se succeadă rugăciunile ne este dată, printre alţii, de către Sfântul Ioan Scărarul:

„Înainte de toate să punem pe hârtia rugăciunii noastre o mulţumire sinceră.

În al doilea rând mărturisirea şi zdrobirea sufletului: întru multă simţire.

Apoi să facem cunoscut Împăratului toată cererea noastră. Chipul mai înainte arătat al rugăciunii noastre e cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de către Îngerul Domnului”.

Cu Dumnezeu sa vorbim ca si cu Parintele nostru , un parinte atotmilostiv, atotiertator si plin de iubire , doritor sa ne salveze sufletele din intuneric. Dorinta noastra arzatoare este ca sa fim iertati.

O zi binecuvantata cu lumina si iubire!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

„Fara mine nu puteti face nimic”

Fara mine nu puteti face nimic”. Sunt cuvintele rostite de Hristos si redate in Evanghelia dupa Ioan in cap.15 versetul 5. Desprinse din context, cuvintele par un fel de amenintare , avertizare.

„Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane intru mine si eu intru el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic.”

Si cei care l-au cunoscut pe Dumnezeu inteleg cele rostite de Domnul, inteleg ca fara ajutor de la El nu au suficienta putere si vointa si constanta in ei asa incat sa se descurce in viata cu toate greutatile si mai ales cu slabiciunile personale, cu ispitele si neascultarea. Cuviosul Paisie Ahioritul vietuind pe Muntele Athos, ajungand sa il cunoasca foarte bine pe Hristos Domnul prin intreaga lui viata ca monah si duhovnic imbunatatit, spune:

„Omul dacă vrea să nu se chinuiască, trebuie să creadă în acel „Fără Mine nu puteţi face nimic” pe care l-a spus Hristos.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pp. 274-275)

O saptamana cu pace și binecuvântare,
Cele de folos, pentru fiecare!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Mania – pacat inrudit cu rautatea si mandria

Parintele Teofil Paraian, indragitul nostru duhovnic de la Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – supranumit „duhovnicul bucuriei” – ne spune ca in Antologia Sanscrită este scris:

„Mânia în oamenii cei buni se naşte moartă, se topeşte. În cei cuminţi un ceas trăieşte. În semidoct trăieşte lung: cinci ani în proştii cei din gloată, iar în mişei viaţa toată”.

Este o vorba cu sens, consider. In acelasi context parintele spune ca mania este un sentiment rusinos, iar expresia folosita in vremea noastra „este nervos”, nu poate fi si nu este o scuza sau un eufemism pentru rautate si mandrie.

Sfantul Ioan Gura de Aur , tin minte ca atragea atentia ca mania daca trece repede, scade pacatul in ochii Domnului, asadar ea nu trebuie sa dureze . O numea „iutime”.

Iar dacă eşti mânios din fire şi nu poţi să te abţii, măcar nu lăsa ca mânia să pună stăpânire pe tine pentru multă vreme. Alung-o departe cât mai repede. Soarele să nu apună peste mânia voastră (Efes. 4, 26). Trebuie să avem mare grijă cu această patimă, căci ea distrus familii, a stricat prietenii şi a pricinuit nenumărate nenorociri.

Patimile acestea legate una de cealalta fac mult rau si provoaca multe neajunsuri omului, in familii si in societate. Blandetea si indelunga rabdare daca sunt educate suficient de mult, ajuta cu siguranta la diminuarea pornirilor manioase. Sa ne amintim ce ne invata parintele Cleopa, alt mare duhovnic roman: „Rabdare, rabdare…rabdare si iar rabdare” , explicandu-ne ca rabdarea este baza multor alte virtuti duhovnicesti. Nu este tarziu niciodata sa „punem inceput bun” tot dansul ne incuraja. Fiecare zi este o noua sansa!

Binecuvantare si bucurie intru Domnul!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum e fapta si rasplata iar cuvantul ca si fapta

„Procedează astfel încât fapta să ţie locul cuvântului şi vorbeşte astfel încât cuvântul să ţină locul faptei.” – spuse intelepte, desigur.

Este greu sau e mai usor decat credem? La toti oamenii de buna credinta si frica de Dumnezeu nu este greu, pentru ca e la mijloc stradania sa placi celorlalti, sa nu ii dezamagesti. sa nu te dezamagesti pe tine.Dar cel mai important, sa nu il dezamagesti pe Dumnezeu! El te vede iar tu ii vei simti raspunsul…Glasul dinauntru iti va spune cum e bine. Daca il asculti si tii cont de sfat. Linistea si pacea coboara atunci in sufletul nostru.

Bucurie intru Domnul !

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Dar de mare valoare pentru suflet : trezvia

Un preot monah care a trait la Manastirea Petru Voda din tinutul Neamtului (Atanasie Stefanescu – inchis ca si alti preoti in vremea comunistilor la Chisinau, Vaslui, Aiud, Gherla si Poarta Alba (lagarul de exterminare al burgheziei romanesti), avea un cuvant pe care adesea il folosea in convorbirile cu cei veniti la manastire: „În viaţă operăm cu trei categorii de valori: esenţiale, importante şi secundare.”

Esentiala este credinta in Dumnezeu, valori importante sunt familia si profesiunea aleasa, iar secundare sunt valorile care tin de biologic :reproducerea, nutritia , distractia… Şi încheia cu amărăciune: Problema majoră este că azi oamenii trăiesc în secundar…!” Adevarat este ca viata in ritmul trait de oameni in vremea noastra te ia pe sus, te fura si nu te lasa ca sa respiri asa incat sa ajungi la ce este esential pentru suflet, pentru mantuirea lui.

Credinţa şi legătura cu Dumnezeu, care-i dau omului verticalitate, echilibru, pace, se mentine in viata prin cai multiple si variate specifice fiecaruia dintre noi, dar din care rugaciunea nu trebuie sa lipseasca nicidecum nici macar o zi. Este comunicarea noastra cu Domnul , mentinerea legaturii permanente cu duhul sau ceresc care ne lumineaza mintea si ne ofera cunosterea in duh si adevar, discernamantul si trezvia, acele trasaturi care indreapta pe om pe calea cea dreapta.

Ma rog serile cu precadere, pentru a doua zi valabil, dar gasesc destule momente si in zi cand ma rog Domnului sa imi daruiasca trezvia , sa nu ma lase prada uitarii si delasarii, mintea sa fie atenta in permanenta la strea sufletului si la ganduri. in permanenta .

Trezvia poate fi dobândită prin silinţă. Ştiind că ea îţi este de folos, te sileşti să fii cu luare aminte, căci toată această stare de trezvie se reduce la luare aminte, la concentrare, la paza minţii. (parintele Teofil Paraian

Toate lucrurile bune care se pot realiza în viaţa omului îşi au temeiul în luarea aminte. Trezvia este începutul a tot binele, începutul orientării spre bine.

Sa ne ajute pe toti bunul Dumnezeu sa fim cu luare aminte spre a nu cadea in ispitele vietii , sa ne pazim sufletele.

Pace și binecuvântare,
Gând bun și-n inimi alinare!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd

De ce se urăsc oamenii? E atâta necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea. De ce se chinuiesc oamenii unii pe alţii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii.


E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică, încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat. Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni, ca şi între popoare, calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc. Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nicio deosebire faţă de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii.

De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.

Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Predania

„De ce?” Intrebarea repetata arata ca este vorba de o intrebare retorica , deci la care nu asteaptam nici un raspuns. Ea doar subliniaza , accentueaza ideile evidente exprimate de autor. „De ce-urile” exprima atitudinea lui Ernest Bernea referitor la problemele in cauza. Care au fost si sunt si vor continua a fi in lumea asta atata timp cat omul nu il mai are pe Dumnezeu ca punct de reper si sprijin. Ajungem la o trista concluzie, aceea ca sacrificiul facut de Fiul Omului nu a avut rezultatul dorit pentru ca omul , ca si Adam, a continuat sa faca exact ce a vrut el , nu a urmat poruncile a caror ascultare este mantuitoare de suflet. Continuam sa ne intrebam: „DE CE?”

Oare DE CE raul isi spune cuvantul mai puternic decat Binele? Starea mea de spirit care imi creeaza un disconfort insuportabil in suflet ma face sa ma intreb la infinit…dar mai este starnita in mine dorinta sa merg in continuare cu Doamne si sa imi exersez rabdarea, vointa, iubirea si sa-mi intaresc rugaciunile , sa ma intaresc in a face voia Lui. Atat macar sper si cred ca pot face, asa doresc sa facem cat mai multi. Sufletul este mult prea pretios ca sa-l ucidem, este particica sfanta din noi, merita sa luptam chiar daca lupta cu noi insine este cea mai GREA lupta din lumea asta a noastra. Mantuirea sufletului nu o obtinem de unii singuri, iar iubindu-i si intelegandu-i pe ceilalti chiar daca…ne mai necajim reciproc, dovedim ca il iubim pe Dumnezeu.

Dar si pace de la Hristos Domnul! Sa va bucurati de frumosul pe care il vedeti in jurul vostru! Dumnezeu ni l-a daruit din abundenta.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu